Jorge Luis Borges – O Roză și Milton
Din nesfârșite roze fără nume,Ce-n hău de timp mereu s-au rătăcit,Vreau una doar să scape-n timp oprit,Fără pecete ori un semn anume.Cândva, un blând destin mi-a hărăzitPuterea de-a numi întâia datăO floare mută și înmiresmatăCe Milton cu nesaț a mirosit,Dar n-a văzut-o. Roșie-aurie,Tu, albă roză-ntr-o grădină ștearsă,Trecutul, prin magie neștiută,Să strălucească lasă-n poezie,De fildeș, sânge … Citește mai mult