Mihai Preda – Versuri.pro

Psihotrop - Mihai Preda - Plumb

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

George Bacovia era un poet cu capu’ vraişte,
A lansat „Plumb” în 1916,
O poezie cu un cadru funebru şi trist,
Care este înscrisă în curentul simbolist.
„Plumb” – titlu sintetic cu valoare de simbol,
Motiv literar central, sugerând golul interior.
Tema operei e senzaţia de-apăsare
Greutatea dintr-un spaţiu-nchis, claustrare.
Ce tare!
Şi-avem două strofe, practic,
Poezia-i bazată pe paralelism sintactic,
Că fiecare strofă începe cu verbul „a dormi”.
Auzi, George, da’ ţie ţi-e somn când scrii?
De fapt, sugera somnul mortuar şi avem
Cuvântul „plumb” de trei ori în fiecare catren.
În plus, strofele au o punctuaţie identică
Şi poezia e axată pe arta poetică.
În operă se remarcă două paradigme.
Două ce?! Două realităţi diferite.
Prima e cu decoru’, realitatea exterioară,
Şi-a doua strofă-i cu eul, realitate interioară.
Omu’ meu Bacovia nu a scris de pomană,
Dar a descris decorul cu termeni gen: „cavou, coroană,
Sicrie, flori de plumb” şi chestii mormântale,
Care corespund cu eul, căzut în disperare.
Poezia are verbe la imperfect: „stam,
Scârţâia, era, atârnau, dormeam”;
Verbe statice la imperfect la început de vers,
Care vor să sugereze negativism intens;
Două verbe la perfect compus şi conjunctiv –
Perfect-compus: „am început”, cojunctiv: „să strig”
Şi-astea inspiră tot cele mai sumbre emoţii,
Dispersarea eului liric şi-atmosfera morţii.
Morţii lui. El ştie, eu doar zic
Că poezia aparţine genului liric.
Are mărci lexico-gramaticale precum
Verbe la persoana-ntâi: „stam, am început”
Şi adjectivul pronominal posesiv „meu”
Din structura „amorul meu” – vai de-amorul tău..
Apare spleen-ul, la simbolişti era plictiseală,
Damnarea, angoasa permanentă, disperarea.
Prozodia: măsura fixă de zece silabe.
Eul e izolat, dar rimele-s îmbrăţişate.
Ritmul e iambic, alternând cu amfibrah.
Amfibian? Ce? Ce-o să fac la bac?!
În concluzie, plumbu-i artă poetică, simbolism,
Şi are două elemente care-o-nscriu în modernism:
Polivalenţa semantică şi structura eliptică
Şi gata! Mai bine dădeam la fizică!

Psihotrop - Mihai Preda Alexandru Lăpușneanu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

În anu’ 1840 se-ntâmplă să apară
În primul număr din revista „Dacia literară”.
Negruzzi nu-i original, ca de obicei,
Şi se inspiră din „Letopisețul Țării Moldovei”,
Din capitolul cu-a doua domnie-a lu’ Lăpuşneanu,
Scris de Grigore Ureche, pupa-i-aş timpanu’.
În ceea ce priveşte personajul principal,
Adevărul istoric este respectat integral,
Da’ boierii Stroici, Moţoc şi Spancioc
În realitate au altă evoluţie.
Tema operei e lupta pentru hegemonie
Între domn şi boierime, nu-i mare şmecherie.
Ideea-i formulată de Lăpuşneanu de la-nceput,
Ca elevii care pică bacu’: proşti, da’ mulţi.
Ce? Adică masele sunt o putere de necontestat
Şi domnitoru’ tre’ să ţină cont de ei sau a picat.
Capitolu’ întâi, cegherin, cegherau,
„Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau”.
La-nceputul nuvelei, domnu’ Alex Lăpuşnean,
Alături de-o mare-armată şi de vornicul Bogdan,
Intră în Moldova, hop ş-aşa!
Ca să-l înlăture de la tron pe Ştefan Tomşa.
Pe drum e-ntâmpinat de Stroici şi de Spancioc,
De postelnicul Veveriţă şi de Moţoc.
Aceştia vin din partea lui Ştefan Tomşa
Şi îl mint pe Lăpuşneanu că poporu’ nu-l vrea
Ca să-l întoarcă din drum, doar că Alex se prinde.
Se-aprinde şi le promite că-l vor ţine minte.
Moţoc se sperie şi îi cade la picioare,
Îi cere iertare, dar Alex se ţine tare.
O să le-arate el.. Cam asta ar fi duma.
Capitolu-ăsta reprezintă expoziţiunea.
Capitolu’ doi, mare panaramă,
Cu citatul: „Ai să dai sama, doamnă”.
Lăpuşneanu a fost băiat în prima domnie,
D-aia poporu’ îl aşteaptă acum cu bucurie.
Da’ el e hater, din prima arde cetăţile,
Să-i sperie pe boieri, să termine cu răutăţile.
Dacă eşti boier şi greşesti, mierleşti!
Şi capu’ tău e atârnat la poarta curţii domneşti.
Cre’ că autoru’ şi-a rupt capu’ cu marfă din Olanda
Şi a mâncat un ‘r’ din numele doamnei Ruxanda.
Doamna asta, adică nevasta lu’ Lăpuşneanu
L-a rugat să nu mai ucidă boieri ca tiranul.
Alexandru a zis că accepta şi că
O să îi dea doamnei Ruxanda un leac de frică.
Nebun şi ăsta.. ce să faci.. forţează limita.
Acest capitol reprezintă intriga.
Capitolul trei, adică măcelu’ suprem,
Poporul strigă „capul lui Moţoc vrem”.
Domnitoru’ cheamă boierii la mitropolie
Ca să se-mpace cu ei şi după liturghie
Le oferă o masă copioasă, gustoasă,
Da’ Spancioc şi Stroici au impresia că e plasă
Şi nu vin să mănânce..
Au avut dreptate! că-n loc să se verse vin, s-a vărsat sânge.
Adică domnitoru’ i-a omorât pe toţi.
Poporul a aflat şi s-a adunat la porţi.
Au strigat că-l vor pe Moţoc şi imediat
Lăpuşneanu l-a aruncat mulţimii care l-a linşat,
Apoi i-a arătat Ruxandei leacul de frică,
Capetele boierilor în formă de piramidă.
Ăsta-i punctu’ culminant al operei, frate
Dragoane, câţi boieri au murit? 47!.
Capitolu’ patru aduce un final greu:
„De mă voi scula, pre mulţi am să popesc şi eu”.
După patru ani de la masacrul ăla cel mai grav,
Lăpuşneanu-şi caută liniştea, fiindcă e bolnav.
Nu mai omoară boieri, cum i-a promis nevestei,
Da’ totuşi, îi mai tăia o mână cui greşeşte.
I-a rugat pe-apropiaţi, când e-aproape de sfârşit,
Să îl călugărească, şi l-au călugărit.
A primit numele de Paisie şi-a renunţat la tron,
Aşa că, natural, fi-su a ajuns domn.
La un moment dat, iar o ia randeaua
Şi ameninţă că îşi revine şi-ncepe beleaua.
Nemernicii ăia de Stroici şi Spancioc,
Care fugiseră în Polonia, acuma se-ntorc
Şi-i zic Ruxandei să-i pună otravă-n apă un pic
Şi deznodământu’ care-o fi? Că a murit!

Psihotrop - Mihai Predă - Eu Nu Strivesc Corola de Minuni a Lumii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

„Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”
E-un text poetic modernist, e filosofic, plin de feeling.
„Nu strivesc corola de minuni a lumii”
A fost publicat în volumul numit „Poemele luminii”.
Apare-n anu-o mie nouă sute nouăşpe,
Inspirat de principii estetice, filosofice.
E artă poetică-n genul liric,
Tema este crezul artistic
Şi se pot recunoaşte
Două tipuri de cunoaştere.
Una din ele-i paradisiacă,
Are metafora plasticizantă.
E logică, raţională şi ţelul
Ei e să distrugă misterul.
Cealaltă cunoaştere e luciferică,
Pentru ăştia care n-au fost duşi pe la biserică.
Glumesc, e cunoaşterea bazată pe mister
Şi are metafore revelatorii, de fel.
Lu’ Blaga cunoaşterea asta
i s-a părut blană
Şi-a adoptat-o! De ce-a adoptat-o?
Cre’ că era orfană.
Titlul e metaforă – clar?
Exprimă crezul literar
Al poetului şi refuzul lui
Faţă de cunoaşterea de tip raţional.
Structura poeziei,
Să moară fraţii,
E-ntre poet şi lume
Opoziţia „eu” şi „alţii”.
La cunoaşterea paradisiacă avem „lumina altora”,
Iar la cea luciferică, „eu, cu lumina mea”.
„Lumina altora sugrumă vraja”, citez, pe bune,
Pentru că misteru-i ucis prin raţiune,
Da’ cu „lumina mea” – ce faci?
Stai că citez!
„Nu strivesc, nu ucid, sporesc, îmbogăţesc”.
Enumeraţia ţine-o minte:
„Ochi, flori, buze, ori morminte” –
Reprezintă lumea vegetală,
Lumea umană şi sentimentală
Şi lumea morţii,
Da’ o ştim cu toţii.
Misterului se dă ocol
Prin cuvintele-simbol.
Care sunt, care sunt?
Sunt care mai de care!
„Nepătrunsul ascuns” sau „taina nopţii”
Sau „întunecata zare”.
Prima strofă elogiază misterul,
Creaţia-i un act universal.
Ultima strofă-i simetrică,
Cunoaşterea fiind la final
Un act al iubirii, fiindcă
Eul liric simte,
Citez: „căci eu iubesc
Şi ochi şi flori şi buze şi morminte”.
Ca element de prozodie, este evident,
Avem vers liber şi ingambament.