Ne-au ascuns icoanele cu sfinţi,
Uitând de porunci creştineşti
Am vândut pe 30 de arginţi
Tot ce aveam mai sfânt,
Tot ce aveam mai sfânt.

Dar dacă exişti cu adevărat,
Unde ai fost Doamne?
Atât amar de timp plecat,
Unde ai fost Doamne?
În care cer nebănuit,
De-am crezut, că ne-ai părăsit.

Dar dacă exişti cu adevărat,
Şi ne vezi Doamne,
Cât eşti de bun şi luminat,
Să ne arăţi Doamne,
Că ne iubeşti, cu adevărat!.

Doamne iartă-ne că nu mai ştim,
Rostind rugăciuni uitate,
Ne e teamă să ne spovedim,
Pentru ce-am greşit,
Pentru ce-am greşit.

Alungaţi pe veci din paradis,
Plătind nişte vechi păcate,
Ne îndurăm oricum destinul scris,
Până la sfârşit,
Până la sfârşit.

Dar dacă exişti cu adevărat,
Unde ai fost Doamne?
Atât amar de timp plecat,
Unde ai fost Doamne?
În care cer nebănuit,
De-am crezut, că ne-ai părăsit.

Dar dacă exişti cu adevărat,
Si ne vezi Doamne,
Cât eşti de bun şi luminat,
Să ne arăţi Doamne,
Că ne iubeşti, cu adevărat!.

Dar dacă exişti cu adevărat,
Şi ne vezi Doamne,
Cât eşti de bun şi luminat,
Să ne arăţi Doamne,
Că ne iubeşti, şi oricum am fi,
Ne-ai iertat!