Nahapet Kuceac – Mi-e Sufletul Ca Stânca
Mi-e sufletul ca stânca rămasă în pustiu.Doar ploile o spală, doar fulgerul o linge…Departe sunt de lume ca norul cenușiuPe care nici o mână nu-l va putea atinge.Doar vreun arcaș năprasnic de s-ar ivi cumva,Din corn de bou să-și facă un arc cum altul nu eȘi coardă să-i întindă din maț de lup – așa,Poate-ar … Citește mai mult