metrou – Versuri.pro

Steleverzi - Metroromanța

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

– Nu vă supărați.
– Eu nu mă supăr niciodată.
– Mai, mai e mult până la capăt?
– Mai e puțin.
– Mulțumesc frumos, mulțumesc frumos.
– Cu plăcere, nu face nimic.
(Îl simt!)
(Te simt, mă!)
(Te simt!)
(Îl simt!)
E prins într-un film fără colorit parcă,
Dar mereu merge verde ca un cedru prin gloată.
Prins prost în paradă, poartă o mască cu fața lui, invincibil!
Carnavalu-i pretext să stea pe val,
Atât cât e posibil, toți îl știu sensibil,
O stea peste siliște, în liniște mereu stins tace
Dar sub este un nestemat blestemat să caute pace.
Ca noi toți.
El pune mâna pe cuvinte, le drumu-n lumea lor,
Aude o glumă bună-n grabă și pleacă spre gura de metrou.
Deși e o zi frumoasă afară, lui îi place metroul și subteranul citadin.
Îl face să creadă că sub oraș e alt oraș mai intim, cu flori de mucegai și alte aglomerații,
Alte nații, căci oamenii se schimbă între stații.
Dar cum iese afară își pune masca de băiat serios și nu se mai satură de mers pe jos.
Simte că are sute de magistrale și peroane sub picioare și cuvintele îl depășesc în drum spre un acasă,
Vezi tu, e o zi frumoasă, dar uneori nu-i destul, nu-i destul să zâmbească.
A văzut o domnișoară azi, ea este nouă în oraș,
Are abonament nou și o trădează, modul stângaci în care îl taxează,
Felul în care calcă îngândurată că scările îi sunt străine.
Ce caută aici nimeni nu știe. Se vede că încă nu îi place drumul, mereu trage de geantă când o agită vreunu,
E înceată și firavă, se îmbracă colorat, un pardesiu târziu și un șal matinal alb.
Hoață-i fură priviri, deznodământ zilnic ca recul, că el n-are curaj să o întrebe ce și cum și,
Rămâne doar Voyeur în decor de drum. Se agită, că unde se oprește el, nu știe să îți zică!
Acum ceva ani, a văzut o altă fată-n tren, frumoasă foc, ce foc ardea tot aerul din el.
Și a privit-o zilnic până când ea a dispărut și speriat că s-a pierdut, o căuta zilnic prin subteran,
Tiran cu propria-i imaginație, vâslind vise, naufragiat în stație.
Cu ochii de felină hrănit cu întuneric, focalizând mișcări,
Pupile dilatate sceptic, sinistru și sintetic pe coridoare lungi, șoptind parcă ei:
„Unde vrei să mă duci?”.
(Unde vrei să mă duci?
Unde vrei să mă duci?)
Și-mi trosneau șine-n vene când scriam despre acest om,
O poveste a febrelor în doi ce mă trezește din somn.
Că m-am visat cu el pe același peron și îl vedeam stând stană ca un pumn de beton.
Îl simțeam inimă rea, dezamăgit că l-am scris așa, un personaj colaj din curaj cu ochi de stea,
Tăcea și nu avea curaj să-mi spună: „Sunt sătul băi să tac pune-mi vorbe în gură!”.
(Bună, știi, eu te văd mai mereu pe aici, iau același metrou zi de zi și, mă chinui de ceva timp să-ți
spun că, îmi place de tine, îmi placi mult domnișoară, așa cum mă vezi și cum te văd, și, aș vrea să
ieșim odată.)
M-ai înzestrat cu talentul ăsta bolnav de-a povesti.
Ține-mi pașii copile ce-i împart cu străini plimbați prin mine.
M-ai învățat tu riscurile meseriei de-a minți,
Nesimțit, nu pot să scriu, oricât i-aș chinui, un final fericit. Să fiu, să fii..
(Eu nu pot să scriu un final fericit.)

Cast feat Dj Limun - E Graffiti

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Se spune că artistul nostru
Își începe treaba, are un
Nou concert, iar scena lui e
Strada, un beat creat rapid
De-un pas pe post de mic și agent,
Ține-ți bila din el în seara asta,
Fani, un brand, alteori sunt alții
Cum ar fi metrourile, locațiile
Pentru prestații în depourile
Bagă în asta alocații, lui
Nu-i sunt plătite show-urile,
Cu spray-uri de graff-uri sperând
Să-nvie metrourile, ca orice
Artist vezi, are și critici
Ăștia când l-au prins i-au dat
Amenzi sau chiar bulane după care
Greu te ridici, dar nu se lasă,
Noaptea asta e frumoasă, și se
Așează în vagon de prima clasă,
O piesă de prima clasă, ba e șase,
Asta-i crimă, lasă paznicii să-i
Țină plasa, nu contează, i-am
Frustrat pe toți fiind prinși în
Plină rază, aduce culoarea când
Orașul poartă doliu, nicio piesă
Nu-i la fel la el în repertoriu
Orice graf e o strofă, orice bomb
Un refren, luptă cu acest sistem
Pictând culoarea în tonuri graffe’
Acum dispare în noapte, lasă-n spate
Autografe..
E graffiti pe stradă prin formă și
Culoare, e artă oriunde pe pereți și
Vagoane, e vandalizare când garda e
Pe urmele tale, e Cast mișcarea graff’
În difuzoare.. [x2]
Nu e nimeni pe acest peron, nici urmă
De om, e timpul să desenați încă un
Vagon, e târziu și e noapte, nu
Contează ce film ai în cap, fii atent
Permanent la sunset-uri în spate, fără
Pizde-n cluburi, doar cu tuburi și capace
Doar știi că așa se face în stație
A început să miroasă a aerosol,
Vine metroul pe celălalt peron,
Write-rii lăsați-vă la sol în subsol
Teroriști lasă bombe colorate
Au subteranul sub control frate,
Au skill, stil și coaie, tu
Stai deoparte, pleacă pe spate
Wall-uri desenate, vagoane vandalizate
Tu ce-nțelegi când le vezi? Crezi
Că desenele apar atunci când visezi
Tu ai capul pe pernă, iar ei încearcă
Să scape de amendă, apar 3 undercover
Fugi prin tunel, dar e OK, măcar ai
Terminat de dat încă un panel
REFREN [x2]

're Beautiful (Română)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Viața-mi e sclipitoare,
Dragostea-mi e pură.
Am văzut un înger,
Sunt sigur de asta.
Mi-a zâmbit în metrou,
Era cu alt bărbat,
Dar nu am să-mi pierd somnul pentru asta,
Pentru că am un plan.

Refren: Tu ești frumoasă, tu ești frumoasă,
E adevărat că ești frumoasă,
Ți-am văzut fața într-un loc aglomerat
Și nu am știut ce să fac,
Pentru că niciodată nu voi fi cu tine.

Da, mi-a prins ochii,
În timp ce mergeam alături,
Putea să vadă pe fața mea că eram
Al naibii de drogat
Și nu cred că o voi mai vedea din nou,
Dar am împărțit un moment care va dura până la sfârșit.

Refren: Tu ești frumoasă, tu ești frumoasă,
E adevărat că ești frumoasă,
Ți-am văzut fața într-un loc aglomerat
Și nu am știut ce să fac,
Pentru că niciodată nu voi fi cu tine.

Tu ești frumoasă, tu ești frumoasă,
E adevărat că ești frumoasă,
Acolo trebuie să fie un înger cu un zâmbet pe față
Când a crezut că trebuie să fiu cu tine
Dar e timpul să vedem adevărul.
Nu voi fi niciodată cu tine.

René Char - Madeleine Cea Care Veghea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

26 ianuarie 1949.
Am luat cina la pictorul Jean Villieri.
E mai târziu de ora unsprezece. Metroul mă duce spre casă. Schimb trenul la stația Trocadero. Puțin adormit de o oboseală plăcută, ascult distrat pașii rezonând pe coridorul dintre cele două linii. Deodată, o femeie tânără venind din sens invers mă abordează după ce, cred, mă privise îndelung. Îmi pune o întrebare cel puțin neașteptată: „Domnule, aveți cumva niște hârtie de scris?” În fața răspunsului meu negativ și fără îndoială datorită aerului meu amuzat, adaugă: „Vi se pare amuzant?”
Răspund nu, bineînțeles, întrebarea asta sau o alta..
Ea pronunță apoi cu un aer plin de regret: „Și totuși!”
Slăbiciunea, paloarea și sclipirea ochilor ei sunt extreme.
Merge cu acea ușurință a meseriilor deocheate (la fel ca mine). Caut în zadar în această siluetă nefericită vreo urmă de frumusețe. Cu siguranță că ovalul feței, fruntea, privirea mai ales, rețin atenția, suscită interesul. Cu toate astea încep cumva să scap de această companie. Ajung la stația Saint Cloud și urc rapid în metrou. Ea, după mine. Fac câțiva pași în vagon ca să mă îndepărtez de ea. Fără rezultat. Îi întorc vioi spatele.
La Michel-Ange-Molitor mă grăbesc să cobor. Dar pasul ei ușor mă urmărește și mă ajunge din urmă. Timbrul vocii s-a modificat. Un ton de rugăminte fără umilință. În câteva cuvinte liniștite îi precizez că lucrurile trebuie să se oprească aici. Ea îmi spune atunci: „Nu înțelegeți, oh, nu înțelegeți. Nu e ce credeți.” Aerul nopții dă grație îndrăznelii ei. „Mă vedeți în vreun culoar de metrou pe care oamenii se grăbesc să-l părăsească propunând aventuri galante?” „Unde locuiți?” „Foarte departe de aici. Dumneavoastră nu cunoașteți zona.” Amintirea căutării de pe vremea când descopeream viața și poezia, mi-a revenit în memorie. O îndepărtez agasat.
„Nu mai sunt tentat de căutarea imposibilului ca altădată (mint). Am văzut prea multă suferință.” Răspunsul ei: „Revenirea credinței nu va face suferința să crească. Rămâneți primitor. Nu vă veți vedea murind.” Suspină. „Ce noapte umedă!” O simt și eu. Strada Boileau, de obicei provincială și tihnită, este albă de gheață dar caut în zadar urma vreunei stele pe cer. Mă uit dintr-o parte la tânăra femeie: „Cum te cheamă, micuțo?”
„Madeleine”. Terminasem astăzi după amiază o poezie, Madeleine cu veioza, inspirată de tabloul lui Georges de la Tour ale cărui interogații sunt atât de pline de actualitate. Acest poem m-a costat mult. În această Trecătoare plină de opinii i-am găsit verificarea. În două rânduri deja, pentru alte poeme la fel de costisitoare, am avut aventuri similare. Cred asta cu tărie. Accesul într-o zonă profundă de emoții și viziuni este propice țâșnirii marelui Real. Nu-l atingi fără niște mulțumiri făcute oracolului. Nu cred că e absurd să afirmi asta. Nu sunt singurul căruia aceste dovezi îi sunt din când în când acordate.
„Madeleine, sunteți foarte bună și răbdătoare. Să mergem împreună, de acord?”
Mergem într-o inteligență de umbre perfectă. I-am luat tinerei brațul și am simțit acea senzație pe care o trezește un braț slab. Dispăru aproape imediat, lăsând loc singurătății intense și favorii, pe care le-am simțit când am pus punct poemului. E doisprezece jumătate. Bulevardul Versailles, lumina metroului Javel, palidă, răsare de sub pământ.
„Vă spun adio, aici.” Ezit dar corpul subțire se eliberează. „Sărutați-mă, să plec fericită.”
Îi iau capul în mâini și o sărut pe păr. Suprafața unei preerii udată de rouă îmi atinge buzele. Madeleine pleacă, dispare la baza scărilor de metrou ale cărui porți de fier se vor închide curând și sunt deja pregătite.
Jur că toate astea s-au întâmplat, fără a fi lipsit de dragoste, ca acum când povestesc, în
acea noapte de ianuarie.
Realitatea nobilă nu se dezvăluie celui care o întâlnește decât pentru a o aprecia și nu pentru a o insulta sau a o face prizonieră.
Aceasta este singura condiție pe care nu suntem încă destul de puri pentru a o îndeplini.

Edward Hirsch - Spre Metrou

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cal subteran, mă urc în tine la Grand Central
și-ți călăresc corpul oțelit departe de oraș
cu ceilalți călăreți, cei cu și cei fără guler.
Te prefer în varianta expres, în orele relaxate,
dar atârn în barele tale la orele de vârf
și mă legăn pe muzica ta sforăitoare.
Mă aplec la curbele tale în tuneluri umede
și mă hurducăi alături de tine prin beznă
pe porțiuni întinse de drum drept, între opriri intermitente.
Nu pretind că nu te-aș fi înjurat
pentru că te oprești între stații, că te strici
joia, sau că te odihnești în grajdul tău.
și totuși tu mă duci credincios spre Atlantic
unde pășesc peste-abis pe malul stabil
și urc scările tale înspre lumină.

Seamus Heaney - Metroul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Noaptea, în stația umedă de metrou / Când ultimul tren a plecat, înghețat sloi, / ... →

Interzis - Ploaia

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Nu s-ar fi întâmplat
dacă n-ar fi fost ploaie
Nu n-ar mai fi plouat
n-ar fi curs șiroaie
peste noi peste zi peste tot ce nu știi
ce timp a mai fost somn ușor
cum ar fi totul nou noi doi la metrou
stația izvor
da.. (da)
asta fost o dată
da.. (da)
îmi iau altă față
da..
asta fost o dată
da..
îmi iau altă față
e târziu până-n centru-i prea mult știi și tu
am să plec poate-am să ajung poate nu.
Nu s-ar fi întâmplat
dacă n-ar fi fost ploaie
nu..

Akcent feat Madona Din Faurei - Kings of Disco

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Refren:
Ne-am tuns cu ciobul ca să mergem în Disco
Nu ne primeau cu fețele-astea-n San Francisco
Să cânt la metrou, vreau să fiu un star
Vai Lume! La acordeon sunt no 1!.

Strofa 1:
Sunt distrator și am 25 de ani
Ca bila la ruletă-mi fac ochii la bani
N-am nici un job, da-i cânt lui Bob
Mai scot câte-un dolar
La acordeon sunt superstar!.

Strofa 2
Am vrăjit o blondină, e sexy și rea
i-am zis că-s mulatru și i-am fript o manea
Dădea din buric, avea așa stil
M-a luat cu dureri, și am luat un Colebil.

Refren:
Ne-am tuns cu ciobul ca să mergem în Disco
Nu ne primeau cu fețele-astea-n San Francisco
Să cânt la metrou, vreau să fiu un star
Vai Lume! La acordeon sunt no 1!.
Vai Lume! La acordeon sunt no 1!
Vai Lume! La acordeon sunt no 1!.
Vai Lume! La acordeon sunt no 1!
Vai Lume! La acordeon sunt no 1!.
Time goes by so slowly
Time goes by so slowly
Time goes by so slowly
Vai Lume! La acordeon sunt no 1!

Angela Similea - Trenul Galben Fără Cai

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Versuri: George Țărnea Muzica: Marcel Dragomir.
La început de veac pe splai
Un păfuit tramvai cu cai
Mergea-n viteză de galop
Dar n-avea stație și nici un stop
Hop! Hop! Hop!.
S-a vorbit atunci de el
Ca despre lucrul cel mai cel
Deci e firesc, la rândul meu,
Cu un metrou să mă mândresc și eu.
Refren: Trenul galben, fără cai
Nu-i nici birje, nici tramvai
Dar mă poartă-n zbor mai repede ca vântul
Nici n-apuc să-l văd că vai!
Trenul galben fără cai
A pornit ușor și l-a înghițit pământul
Cu pestrițul său alai
Trenul galben fără cai
Zboară unde-aș vrea să mă poarte gândul
Cer senin sau vreme rea
El din zori la prima stea
Face parte zi de zi din viața mea.

Vama Veche - Atenție Se-nchid Ușile (Romania Is My Country)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Metrou 1996, ’97, ’98, ’99 și așa mai departe..
Atenție se-nchid ușile
Urmează stația Eroii Revoluției
Cu peronul pe partea dreaptă.
Mă scol dimineața, mă duc la metrou.
Voi știți ce-i acolo, nimic nu e nou.
Copii visează că au un palat,
Metrou-i dezvață mereu de visat.
Și astfel copilul mahmur și matur
Renunță la vise și devine dur.
De ochii lui negri ți-e frică să fugi,
Iar el jinduiește la geaca de blugi.
Ref:
And I say Romania is my country
And I say Romania is my country
And I say Romania is my country
And I say Romania is my country.
Acum copilu-are geaca de blugi,
Dar pan’ la Hollywood tot n-ai cum s-ajungi.
Palatu-i departe iar banii-s puțini,
Dar mai aproape e sticla de vin.
Trec anii și geaca de blugi s-a uzat,
Iar el din copil devine bărbat.
Dar banii-s din ce în ce mai puțini,
Iar asta-i rachiu, asta nu este vin.
Ref.
Mai trec ani și el iese de la metrou,
La stop e o gagică cu un BMW nou.
Dar cântecul ăsta n-are happy-end,
BMW-ul dispare, băiatu-i dement.
Apoi într-o zi așteptând pe peron
O mama îl vede c-o sticla de rom.
Tu, Radule, mama, așa n-ai s-ajungi..
Dar Radu văzuse geaca de blugi!.
Ref.