Maria Vergora – Metropolă
Cum se frământă strada în orașulCu fabrici, cu mașini și cu blocuri.Cum taie vântul,Ascuțit,Rețea de sârme, de antene, de lumini.Cum cad de vii, din înălțimiDurerile-nfășurate-n patimi.Cum mor pe străzi atâtea suflete nevinovate.Un răzvrătit,S-a spânzurat aseară-ntr-un copac,Crezând că-i vine vieții hac.Era un visător sărac.Dar viața i-a-nvinețit grumazul,Și-n hazulCelor ce-or veni să-l vadă,I-a tras din limbă-afară jumătate.Nici … Citește mai mult