metafora sah – Versuri.pro

Cezar Baltag - Șah Orb

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Noapte de noapte, nelogodnica mea,
fără dragostea mea,
noaptea albă și neagră
a șahului tău în carouri.
O noapte și eu nu te mai văd.
Și încă o noapte.
Și eu nu te mai pot auzi.
Vrăjitoareo, na-ți zilele. Începem jocul temut.
Îți dau, de la rău început, trei nopți înainte.
Noaptea de la noapte, nelogodnica mea,
fără dragostea mea,
noapte de la noapte va sosi
un leu obosit
și îmi va bea lacrimile,
mai am o noapte,
mi-a mai rămas o tăcere,
trebuie să trec o apă
pe care tu nu o știi.
Noaptea de la noapte, nelogodnica mea,
fără dragostea mea,
noaptea de la noapte, căruntă,
cu o cupă în mâini.
Cine mă strigă? Eu nu sunt în lume.
Numele meu nu mai este în lume.
Dacă poți, abate de la mine cupa aceasta.
Noaptea de la noapte,
nelogodnica mea, fără dragostea mea,
noaptea de la noapte, înaltă
ca o rocadă a sângelui.
Aici a fost umbra mea, aici au
fost negrele seri.
Mai am la tine o zi. Și o zi.
Și încă o zi.
Restul e noapte.
Șah, doamnă.
Și hohotul tău
mă preschimbă în cenușă
ca fulgerul
când tunetul întârzie.
Noaptea de la noapte, nelogodnica mea, fără-
dragostea mea,
noaptea de la noapte a șahului tău
în carouri,
mosorul țesătorului a tăcut,
vrăjitoareo,
soarele e spart;
îmi iau craniul în palmă
și închin cu el întreit
pentru noaptea și noaptea și
noaptea de la capătul nopților.

Jorge Luis Borges - Șah

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

I.
În colțul lor sever, gravi jucători
Mișcări încearcă. Pe tăblia mută
Din noapte până-n zori lent piese mută
În spațiu-nchis de vrajbă-ntre culori.
Sclipesc pe tablă magice rigori.
Sunt forme: turn homeric, cal nervos,
Regină mândră, rege sperios,
Nebun încrâncenat, pioni ușori.
Când jucătorii aprigi au plecat
Și când uitarea vremii i-a-ngropat,
Fii sigur însă: jocul n-a-ncetat.
În răsărit războiul s-a aprins
Și-n jocul lui pământu-ntreg l-a prins.
Ca celălalt, se joacă ne-ncetat.

II.
Blând rege, cal focos, încrâncenată
Regină, turn direct, pion viclean,
Pe negrul și-albul drumului în van
La pândă stau și poartă luptă-armată.
Nu știu că mâna dinainte care
Așază piesa le-a fixat destinul,
Nu știu c-a lor voință, ferm, hainul
Timp subjugat-a. Vană așteptare.
La fel și jucătorul muritor e
(Sentința-i a poetului Omar):
Tăblia-i alta; noapte e, ba-i zi.
Pe om, de-l mișcă zeul, jucător e.
Ce zeu pe zeu îl mișcă în zadar,
Stârnind și timp și vis și agonii?

Kpin - Tabla de Șah

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Scormonesc în gânduri, citesc printre rânduri
Caut pace și lumină pe alte pământuri
În surdul monolog îmi caut răspunsuri
Cu toate că nu te văd, îți simt emoția, tremuri
Prea mulți oameni răscoliți de neajunsuri
Ținuți captivi în viață ca și-n plasă fluturi
Te văd distrat, deci înseamnă că te bucuri
Că-ți pun realitatea-n față, ești ca ei, plin de fumuri
Nu-mi poți dărâma idealul nici cu tunuri
Spun tot ce am pe suflet, nu mă dau în lături
La trăsura vieții mele trebuie să țin bine de hățuri
Să nu fiu purtat în lume de străine vânturi
S-apreciez viața și tot ce îmi oferă
Cât de rău ar fi, inima mea-n continuu speră
C-o să pot să fac knock out viața asta mizeră
Numai vreau să văd niciun suflet cum disperă.

Ref: Lumea asta e ca o tablă de șah
Misterele dispar cu timpu-n praf
O putere divină ne privește prin sticlă
Și ne plânge de milă când piesele pică.

Nu te descuraja, iubește ce-i frumos
Cu toate că toate sunt întoarse pe dos
Când ți-e bine și la alții rău, nu te da zelos
Că suntem pe câmp minat, tu pășești periculos
Iei realitatea-n glumă fără niciun folos
Dar în realitate frica te roade pan’ la os
Orice s-ar întâmpla, ridică-te de jos
Demonstrează-ți că ai tărie și ești merituos
Să fii un luptător contra turelor de pe tablă
Nimic niciodată nu ne va veni pe tavă
Mai ales acum că în prezent totu-i o epavă
Scufundată în adâncuri, poleită cu otravă
Toată lumea țipă, marea face zarvă
În zbuciumatele valuri aduce altă navă
Vedem din depărtare, sunt strămoșii noștri
De acum avem în inimi raze calde de soare.

Ref: Lumea asta e ca o tablă de șah
Misterele dispar cu timpu-n praf
O putere divină ne privește prin sticlă
Și ne plânge de milă când piesele pică