Matei

Iar Matei în baltă stetePână-n zori, în stuf ascuns,Frigul nopții l-a pătrunsȘi prin suflet spaimă-i deteCă pieirea l-a ajuns.– „Dumnezeule-al puterii,Vezi-mă-n ce stare sunt!Fă, să scap de-acest mormânt,Depărtându-mi ianicerii,Și mă leg cu jurământ,.Că scurgând această baltă,Chiar pe locul unde zacMănăstire am să fac,Mândră, veselă și naltă,Și cu aur am s-o-mbrac.”.Turcii însă-l căutarăȘi-altă zi, și ne-ncetat,Iar … Citește mai mult