Gloanțe
izbiră pereții,
străpunseră ușile și ferestrele.
Menite să țintească inimi
și măruntaie.

Gloanțe
din urma pietrelor,
prin găuri de chei,
din spatele sacilor cu nisip.

Gloanțe.
Se-mprăștie prin pietrele cu sânge miruite,
lipindu-se podoabe sângerii pe ziduri.

Gloanțe
și explozivi,
cadavre aruncate la hiene.
Noi semănarăm grâul, și nu l-am secerat,
udarăm viile, dar n-am băut din vin.
Se scaldă noaptea noastră în zadar
printre esențele de portocali.
Ne curge sângele prin roșia țărână,
ne curge pe sub pietre.
Căutați-ne palmele robite de-armate
de furnici.

Închideți porțile
și stați departe de ferestre,
ascundeți-vă din calea lunii,
protejați-vă de noapte.
Dar ușile sunt din lemn,
iar ferestrele nu sunt construite pentru a vă feri
de aer, de lună,
de explozivi
și de colții hienelor.
Inima-i făcută din fier,
dar pentru gloanțe, explozivi și colți
e mai slabă ca lemnul.
Brațele Fatimei îmbrățișează trupul lui Hasan:
o baltă de sânge
și din tatăl lui Hasan nu mai rămâne
decât o pânză zdrențuită.
Căutați-ne sub pietre
și lipiți-vă brațele de corp.
Noi semănarăm grâul, dar nu l-am secerat,
udarăm viile, dar n-am băut din vin.
Se scaldă noaptea noastră în zadar
printre esențele de portocali.
Ne curge sângele prin roșia țărână,
ne curge pe sub pietre.
Căutați-ne palmele robite de-armate
de furnici.

Gloanțe
lovind pietrele.
Explozivi.
Această noapte-i sfâșiată
între măslinii noștri și podgorii.