Alberto Blanco – Masa-n Asfințit
În aburul cafelei, reunite,rotunde pâini lucesc cu o blândețede ziduri văruite-n alb, aprinse,mustind de strălumina din fereastră.Deja se risipesc din pini frunzare,se definește ceru-n claritate,formează un sălaș, devine-ulciorulprofund ca o privire-n luciul apei.E-aceeași mare, ca întotdeauna,geometrizată-ntindere din toate,unde plutesc toți munții și toți noriica insule de liniște-ntre ore.La mesa puesta.Reunidos al calor del buen cafe,la … Citește mai mult