marin voicu

Îmi amintesc cum picura amurgulPetale de culori nălucitoareSub cerul ce își scutura tot crângulDe umbre-adânci și visătoare.Și plopii prinși în răzvrătiri nebuneCu dezgoliri de gânduri și de foiCând o vrajă pe-aleea de tăciuneSculpta fiori prin sufletul din noi.Și lacul cu oglinda secetoasăCum l-arginta o lună umilităSau gânditoarea salcie pletoasăClipind de somn în noaptea ostenită.Îmi amintesc … Citește mai mult