Refren:
Aceluia care nu simte durerea,
Nu-i om să-i găsească vre-un loc nicăierea,
Ci, poate o cale în cer recomande-i.
Eu nu dau oceane pe Marea Irlandei.

Amestec de neamuri în nord pământește,
Cazane de whisky și mese cu pește.
Și Lordul Quijote, vorbind Rosinantei,
Înfruntă o moară pe Marea Irlandei.
Frățește din valuri un glas ne imploră;
Pe Marea Irlandei e ultima oră.
Corăbii de vikingi răpite de valuri,
Dar dacice chipuri se-arată pe maluri.

Refren:
Aceluia care nu simte durerea,
Nu-i om să-i găsească vre-un loc nicăierea,
Ci, poate o cale în cer recomande-i.
Eu nu dau oceane pe Marea Irlandei.

Magnetic e nordul ce-n el ne absoarbe,
Spre țara cu stema pătrunsă de harpe.
Orpheu e stăpânul acestei unelte.
Renumele scitic al insulei celte.

Refren:
Aceluia care nu simte durerea,
Nu-i om să-i găsească vre-un loc nicăierea,
Ci, poate o cale în cer recomande-i.
Eu nu dau oceane pe Marea Irlandei.

Aceluia care nu simte durerea,
Nu-i om să-i găsească vre-un loc nicăierea,
Ci, poate o cale în cer recomande-i.
Eu nu dau oceane pe Marea Irlandei.
Și-n ochi eu am lacrimi din Marea Irlandei.