mare moarta – Versuri.pro

Mateiu Ion Caragiale - Mărturisire

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Mărturisire.
Sufletu-mi e-o mare moartă oglindind un cer de jale,
Arse stânci o-nchid în groaza sterpelor pustietăţi,
Pe ea boarea nu adie, veşnic dorm undele-i pale,
Ea în negru-i fund ascunde înecate vechi cetăţi.
Sufletu-mi e-un turn de piatră care cade în ruină,
Iedera şi muşchiul verde zidurile-i năpădesc,
Strajă a singurătăţii trist veghează pe colină,
Şi în juru-i, seara, tainic, liliecii fâlfâiesc.
Sufletu-mi e-o floare rară ce muiată pare-n sânge,
Spulberată-i fu mireasma de-al restriştii aprig vânt,
E-o cântare-ndepărtată ce visări apuse plânge,
E o candelă uitată ce se stinge pe-un mormânt.

Tristan Tzara - Dezgust

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Aici sunt țărmi de mare moartă
Poduri de smoală, nori de piatră
Aici zarea e deșartă de vapoare
Apele de alge, de balene, de corali
Și mă doare, mă doare ca țipătul de sirene.
Pe dealuri galbene
Mișună atâtea soiuri de animale
În băltoace verzi
În uzina părăsită cu năluci de fum
Suflet plin de boală
Nu vrei să te pierzi?
Povârnișele de lut
Au băut zăpada multor ierni
Și eu vreau să te sărut, să te sărut
Cu dezmierdări de vierme.

Giuseppe Ungaretti - Final

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Nu mai mugește, nu mai susură marea,
Marea.
Fără de vise, incolor câmp e marea,
Marea.
Îți stârnește milă până și marea,
Marea.
Mişcă nori neoglindiți marea,
Marea.
Cețurile triste le-a cedat patul marea,
Marea.
A murit, uite, până și marea,
Marea.