manz – Versuri.pro

Spiridon Popescu - Vrând Să Devină Pegas

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Tocmai mă bucuram
că locuiesc într-un sat liniștit
când, deodată,
o știre mă pocnește
în moalele capului:
aflu
că mânzul vecinului Mihai Amaradia
a fost arestat.
După spusele crainicului,
cică ar fi fost surprins de-o patrulă
tocmai când încerca să tâlhărească un fluture
și să-i fure aripile.

Maria Dragomiroiu - Căpitane de Județ

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Of, of, foaie verde foi de fân, mai
Spune, spune moș bătrân, mai
Spune caii cum se fură
Noaptea pe fulgerătură,
Noaptea pe fulgerătură
Când e negură și tună.
Of, când e negură și ceață
Atuncea caii se-nhață,
Atuncea caii se-nhață.
Of, of, căpitane de județ, mai
Căpitane de județ, mai
De ce mă ții la potet
Pentru-un pui de mânzulet,
Pentru-un pui de mânzulet
Că nu l-am vândut cu preț, mai.
Of, dă-mi drumul până la prânz
Că-l aduc, fir-ar de mânz
Că-l aduc, fir-ar de mânz, mai.
Of, dă-mi drumu’ pan’ la Ilie
Că-ți aduc o herghelie,
Că-ți aduc o herghelie

Constanţa Buzea - Cling Cling, Mânzule

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Mi-a spus mama că la prânz
S-a născut în grajd un mânz.
Mânzul este alb şi blând,
Merg să-l văd, că e plăpând.
Să-i arăt un clopoţel,
Să se bucure şi el,
Să i-l pun la gât să-i sune,
Cling, cling, mânzule minune!
Hai cu mine, hai în casă,
Mi-a spus mama că ne lasă.
Să te mângâi, să te pup,
Să-ţi arăt şi un hulub.
Dar aştept venirea serii,
Să mai creşti, să nu te sperii.

Lucian Blaga - Mânzul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Saltă mânzul în joc, saltă-n ocolul bătut.
Ca puii de lebădă – negru era. Ca ogorul.
În curând va fi alb cum e norul.
Sub pavăza Sfintei Miercuri născut.
Spulberă colbul ogrăzii, și-arar
când 1-adie aromele humei
și-aduce aminte de laptele-amar
ca frunza de salcie, al mumei.
Din carte adulmecă lung spre nu știu ce-nalte poieni.
Și iarăși spre vatră se-ndeamnă, la jaruri.
Argintul din care-i voi bate potcoava
doarme încă în munți apuseni.
Câteodată, cu stranii nechezuri,
el se deprinde pe câmp de mohor,
și-mi pregătește, vestindu-mi-l,
biruitorul, mult așteptatul, ultimul zbor.
În noaptea aceasta-i bolnav. Simte ca o durere
la spate, tainic, la locul
unde purced să-i crească aripile.
Zace în grajd, arde ca focal.
Luna, intrând pe fereastră, alături se culcă pe paie.
E noaptea de boală a lumei, când mugurii toți
plesnesc c-un mulcom țipăt sub zare.
Totul e-n așteptare. Totul – albastră văpaie.