Manon

Manon și des Grieux.Ea-și pune voalul cu mișcări discrete.El stă cuprins de-o presimțire gravă,Cerșindu-i mut o clipă de zăbavă.Sărută brațul zâmbitoarei fete.– Sunt trist, Manon: mi-e inima bolnavă..Atât șopti, cu fața la perete,Căci se temea acum să nu-l îmbeteAmețitoarea ochilor otravă.Și ea s-a dus.. În clipa asta mareI-a aruncat din prag o sărutareȘi n-a-nțeles durerea-i … Citește mai mult