mama spânzuraților

Se freacă de pielea zgrunțuroasă a gloatei,Aicipe străzile acestea umblămama celor spânzurațineagrăcapul argintiu în brațeși-l poartăvai cât de grea e stâncaîmpovărată de noapteși de lumină spartă.năucă se-nvârteși cântă și cântăîn ghetele-i cu tocuri tocitecu pântec sterpcu sân ofiliturlă sirena năucăla luna puhavă de deasupra orașului.cu tălpi de plumb pășeștepe betonul străzilormama celor spânzurațicu luna atârnată … Citește mai mult