Vărsând mereu lacrimi amare
Prin lumea mare rătăcesc,
În ochi îmi arde o lumânare
Pentru măicuța ce-o iubesc!
Chiar dacă te-ai pierdut pe drum
Eu nu te pot înlocui
Măicuța mea, cu suflet bun,
Mereu, mereu te voi iubi!

Adesea-ți duc câte o floare
De mână cu fetița mea
Nu vreau să vadă cât mă doare
Când eu ajung la crucea ta,
Și cu mânuța ei gingașă
O pune pe al tău mormânt,
E tot ca tine de frumoasă,
Măicuța mea cu nume sfânt!

Pe cer sunt mii și mii de stele
Ce luminează neîncetat,
Pe cer sunt ochii mamei mele
Ce i-am iubit cu adevărat,
La mama-i spun tot ce mă doare
Ea mă ascultă, și mă iartă
De aceea-i port o lumânare
La mine-n suflet… viața toată!

S-au scurs atâția ani de zile
Dar vie-i amintirea ta,
Ai dus și zilele senine
Lăsând un gol în urma ta.
Pe drumul vieții te-ai pierdut
Călătorind spre infinit
Îmi pare rău când te-am avut
Că nu ți-am spus cât te-am iubit!

N-am prețuit prezența ta
E prea târziu să-mi cer iertare
De aceea pentru mama mea
Îmi arde-n piept o lumânare.
Iar dacă vremea-mi va veni
Eu plec cu sufletu-mi împăcat
Și eu, o stea pe cer voi fi
Voi fi cu tine, c-altădat’.
Nu mă voi pierde-n depărtări
Voi fi cu tine, mama mea!
Iar ale noastre lumânări
Le va purta fetița mea!