Traian Dorz - Mama

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Mi-ai cântat cu glas de lacrimi, legănându-mă alene,
Alinându-mi cu-al tău cântec lacrima ivită-n gene.
Și mi-ai plâns înfiorată cântecele duioșiei,
De-ai trezit în al meu suflet, cald, fiorul armoniei.
Mi-ai citit în ceasuri sfinte din Cazanii și Scriptură,
A lui Dumnezeu iubire ele-n inima-mi crescură.
În singurătatea serii, luminat de raza lunii,
M-ai făcut să simt puterea și odihna rugăciunii.
De durerea altor inimi te-am văzut plângând pe tine
Și de-atuncea port durerea altora și eu în mine.
Pentru adevăr întruna te-am văzut fără de teamă
Și de-atunci știu c-adevărul e curaj și luptă, mama.
…A trecut în urmă vremea și-ntr-o toamnă grea, târzie,
M-a răpit de lângă tine lumea largă și pustie.
Ai vărsat atunci, amare, mii de lacrimi în naframa
Și cu inima zdrobită m-ai pierdut în zare, mama.
Mult umblai de-atunci prin lume, multe ochii mei văzură,
Multe șoapte mă chemară, multe vânturi mă bătură.
Dar, din mii de lucruri scumpe de ființe și de nume,
Tu-mi rămâi mereu ființa cea mai mult iubită-n lume.
…Astăzi tot străin și singur, și departe sunt de casă,
Dar sunt fericit, măicuță, c-azi și tu ești credincioasă.
Și că știu c-odată-n ceruri, unde nu mai sunt suspine,
Fericit voi fi-mpreună, printre cei iubiți, cu tine.
Dumnezeu să-ți dăruiască, scumpă mamă, mângâiere,
Mâna Lui să-ți șteargă ochii de-orice lacrimi de durere.
Să-ți văd chipul totdeauna luminat de bucurie,
Cea mai fericită mamă, Doamne, mama mea să fie.

mama credincioasa – Versuri.pro

Traian Dorz - Mama