Grigore Vieru – Maiakovski

Invidiez totușipe-aceicare slovele-adunăși pot să le-nșirecu dibăciepe firul de iarbă.Dar mie,ehei,miesă-mi dați o furtunăîn careca diavoliicuvintele melesă fiarbă.Mieun fulger să-mi dațide caresă-mi agăț pălăriaatunci cândcu pumnii întărâtațiîmi scriupe cerpoezia.Și-un tunet-detunet nebunpe careîn loc de punctaș putea să-l pun.Pe urmăsă-mi dați și o ploaie.Dor să cadă pieziș.Așa, ca ostașii-n războaie.

Anna Ahmatova – Maiakovski în 1913

Nu te-am cunoscut în plină slavă,Mi-amintesc doar răsăritul tău,Însă cred c-acele vremi de lavăSă le deapăn astăzi nu e rău.Cum prindeau stihurile taleSunetele vlagă, glasuri noi!…Brațele fără de pace-n caleÎnălțau spăimântător zăvoi.Toate câte-atinse-erau de tine,Altele păreau apoi că sunt.Tot ce năruiai cădea-n ruine,O sentință-era orice cuvânt.Singuratic, încruntat, destinulȚi-l struneai cu biciul, așteptândSă-ți reverși în bătălie … Citește mai mult

Vladimir Maiakovski – Norul cu Pantaloni

Prolog.Visând tolănit pe creierul moale,vi-i gândulprecum un lacheu dolofan pe-o slinoasă sofa;cu petecu-n sângele inimii mele plesnindu-l,sarcastic, obraznic, în râs îl voi lua până m-oi sătura.În sufletul meu bătrânețea loc n-are,giugiuleala senilă nu-și află altoi.Învăluie lumea vocea mea tunătoare,frumusețea-mi în floare –de ani două’ș doi.Ce-mi tot umblați cu leșinături!Ce-i dați voi dragostei, din lăute, lături!Ce-i … Citește mai mult