Grigore Vieru – Maiakovski
Invidiez totușipe-aceicare slovele-adunăși pot să le-nșirecu dibăciepe firul de iarbă.Dar mie,ehei,miesă-mi dați o furtunăîn careca diavoliicuvintele melesă fiarbă.Mieun fulger să-mi dațide caresă-mi agăț pălăriaatunci cândcu pumnii întărâtațiîmi scriupe cerpoezia.Și-un tunet-detunet nebunpe careîn loc de punctaș putea să-l pun.Pe urmăsă-mi dați și o ploaie.Dor să cadă pieziș.Așa, ca ostașii-n războaie.