Mă uit, părul ți-a albit,
Umblând tot după iubit,
Grija casei n-o mai ai,
Numai după mândre stai.
Nu mai umbla noapte-n sat,
Că ești, barbate, însurat,
Nu mai bate pe la porți,
Că te văd oamenii toți.

Fă, barbate, cum ai vrea,
Cum îți cere inima,
Dar să știi că vine-o zi,
Mândrele te-or părăsi.
Să nu vii în calea mea,
În seamă nu te-oi lua,
Să nu plângi, să nu suspini,
Mândrele să ți le-aduni
Și să-ți facă acoperiș,
Că le-ai iubit pe furiș,
Să aibă grijă de tine
Și să uiți, neică, de mine.