Rainer Maria Rilke – Magnificat

Urcă cu greu pe povârniș, lividă,lipsită de nădejdi și de povață;dar când matroana-naltă și gravidăcu gravitate îi ieși în față,știindu-i taina fără să i-o spună,atunci brusc pacea coborî în ea;și cum ședeau, gravide, împreună,cea tânără grăi: Mă simt așa,de parcă-aș fi, iubito, fără moarte.Aruncă Domnu-n cei bogați, străinc-un gest nepăsător, splendori deșarte;își cată însă și-o … Citește mai mult