LXIX

Și-n vreme ce ea se lăsa privităȘi flecărea în voie, surâzând,De toate celelalte pizmuită,Iar cavalerii se-nclinau pe rând,Șoptindu-i vorbe dulci, o anumităPersoană ce intrase de curândStătea cu ochii țintă-asupra eiAșa cum nu se-ntâmplă de-obicei.