Refren (X2) :
În fiecare clipă mă simt atacat
Când merg spre bine, când merg înspre păcat
Pășesc când în Rai, pășesc când în Iad
Sunt în cădere liberă, deci continui să cad!.

Strofa II:
Sunt în cădere liberă, planez pe timp de noapte
Ca un Kalinin K-7
Plin cu ruși puși pe fapte
Lăsând la o parte vocile, nu știu ce-mi cer
Și sper
Să cad din cer
Spulberându-l pe Cerber
Soldat
Înarmat
Cu credință dintr-un ger
Sever
Sparg porțile iadului să-l mierlesc pe boier
Strig cât mă țin plămânii după Lucifer
Împărțind pumni de lumină chiar la el în cartier
Sting focul negru și calc prin pucioasă
Începe să miroasă
A păcat, nu fac cale întoarsă
Am venit să rad orice urmă de răutate
Lumina îmi arată drumul și am tălpile purtate
Mâna îmi flutură sabia cu precizie
Lăsând la fiecare pas pe diavoli câte o incizie
Acum suntem față-n față și-mi zâmbește
Clar nu știe ce pățește.
Doamne ferește!
Am scut ignifug, îi resping primul atac
Nu știu cum fac
Și îl prind deschis pe drac!
Îl pun la pământ cu arma ce i-a distrus ceata
Îl calc pe piept și gata.
Îi tai beregata!.

Refren (X2)

V-ați pervertit ființa trăind cu artificii,
Iar adevărul simplu îl vindeți pe palavre,
Virtuțile înalte le-ați aruncat pe vicii
Și colcăiți în patimi ca viermii în cadavre.

Prin somn zvârliți moneda, aproape e taraba;
Cu drojdia gândirii, pe teme răsuflate,
Telalii cugetării dau marfa pe degeaba:
Orice, oricum, oricând, căci asta-i libertate.

Vă dau, în loc de geniu, sofisma parazită,
Pe clarități banale cartezian vă poartă,
Vă fabrică din resturi licoarea otrăvită,
Minciună din știință, narcotice din artă.

Acoperiți cu grijă tot ce nu e plăcere,
Minciunile comode sunt vălul diafan,
Satana-i o legendă, iar spiritul părere,
Și vă cârpiți cu zdrențe infernul subteran.

Fugiți de adevăruri prin cotituri savante,
Îmbrățișați minciuna fiindcă-mbracă fracul,
Vă lustruiți păcatul cu laurii lui Dante –
O, turmă sybarită, tu n-ai văzut pe Dracul.

Din moarte-ndrept spre tine, mulțime sodomită,
Apocaliptic strigăt pământul să-l inunde.
De nu percepi misterul cu mintea-ți adormită,
Săgeata vorbii mele în carne-ți va pătrunde.

La rădăcina vieții șobolul se ascunde,
Și seva cu otravă și bale i-o-nvenină,
Iar noaptea sapă-n taina cotloanele afunde,
Să prăbușească totul în groază și-n ruină.

S-aveți armura gata când ceasul greu va bate,
Dușmanului să-i prindeți intenția și jocul:
Vă va lovi în suflet cu vicii și păcate,
Apoi vă va ucide cu fierul și cu focul.

A început în spirit o cruntă încleștare,
Armate nevăzute stau aspre față-n față.
Curând va-ncepe lupta și-n voi, în fiecare,
Și-o veți simți cumplită, în cugete și-n viață.

R: Oare ne iartă Tata Sfânt că i-am spurcat toată zidirea?
Că l-am lăsat pe cel hâd să pună pe noi stăpânirea?
Ni se duce strălucirea, ne dăm sufletul și trăirea
Pentru bani, putere și faimă ce ne-ntunecă gândirea.
Alergăm să facem banii da’ nu găsim fericirea,
Și uite-așa ni se duc anii și nu ne-mplinim menirea,
Și uite-așa ne pierdem firea și spurcăm toată zidirea
Pentru bani, putere și faimă ce ne-ntunecă gândirea.

2. Doamne, mulțam pentru tot ce mi-ai dat,
Că nu știu dacă le-aș fi meritat,
Am fost buiac și nu te-am căutat,
Da’ am fost tânăr și n-am judecat.
De câte ori am picat în păcat,
Tu mi-ai întins mâna și m-ai ridicat,
Am fost pă drumuri pribeag, da’ m-ai adunat
Și m-ai îndrumat,
Cum trebuie să fac, cum trebuie să străbat
Cărările vieții-n lung și-n lat,
S-ajung acolo unde mi-i dat.
Tu nu mă lași pradă la ‘cela cu coadă
Ce vrea să m-atragă la el în brigadă
Și șede la pândă că vrea să mă prindă
Atuncea când nu stau în gardă.
Atacă la mintea beteagă și slabă
Și bagă vrăjeală că are-o grămadă
Atacă la mintea beteagă și slabă
Și bagă vrăjeală că are-o grămadă.

3. Știu că-ți dorești să fii la-nălțime,
Vrei să iei tot ce ți se cuvine,
Da’ șansele tale-s bogat de puține,
Da’ dacă bați palma cu mine..
Am eu grijă de tine..
Te fac să fii mare, nu un oarecine,
Să nu-ți bați capul de ziua de mâine,
Îți dau o putere și viață ca-n filme,
Cum nu ți le poate da nime
MWAHAHAHHA .

4. Dară că vreau să fiu la-nălțime,
De-asta am munți împrejur, o mulțime,
Cum să nu iau ce mi se cuvine?
Da’ ține de mine cum le-oi obține
Și nicidecum nu ție cu tine,
Mă duc eu pe-acolo unde-i de mine,
De-i mai greu, eu știu că-i mai bine,
Cu Domnu’ ‘nainte și Sfânta Treime,
Tu poți să te-ntorci înapoi în drăcime
Că vrăjeala ta, nu merge cu mine!.

R.

De ce vrei ca să lași lumea asta idioată să te-nghită
Și lași multe lucruri să-și permită?
Refuză, și când spui stop,
Stop, toată armata celui rău să o ia din loc
Că noi nu ne jucăm aici de-a școala,
Astăzi sunt, mâine nu,
Unde-i mărturia,
Un pocăit, în zilele noastre, trebuie să fie bazat,
Dacă nu, în cel mai scurt timp, e curățat
Și nu vorbesc aici de babe cu batic pe cap,
Vorbesc de tineri care dau bătăi în cap
Că suntem în război, frate,
Nu ne jucăm și, orice ar fi,
Înapoi noi nu dăm
Că luptăm scriind versete graffiti pe pereți,
Luptăm făcând muzică, cu versuri cerești,
Luptăm să scoatem Biblia dintre cărțile vechi,
Alergăm, ridicăm, luptăm, câștigăm.

Refren:
Seara s-a lăsat,
Luminile s-au stins,
Iar eu stau în pat
Cu ochii deschiși,
Mâine-i altă zi,
Da’ nu e a mea,
To’ pentru tine-o voi trăi, da // bis.

Ai uitat de rugăciunea făcută, la margine de pat,
Ai uitat de seara în care te-ai predat,
Ai uitat frate de unde-ai plecat,
Păcatele tale, ce-ai frate în cap?
Demonstrează lumii-ntregi – un pocăit nu moare niciodată,
Ridică-te dintre ruine, scoate sabia din teacă,
Dușmanul trebuie să dea o socoteală, trebuie să zacă,
Căci nimeni nu învinge un creștin de marcă
Un soldat plin de sânge cu fruntea ridicată
Reprezintă doar o luptă câștigată
Și-atâta vinovăție nu asculta,
Nu uita, cineva a plătit deja,
Și asta îți înmoaie inima
Și nici un sfânt nu e sfânt dacă nu a simțit așa,
La sfârșit vei auzi o chemare,
Harul e mare, harul e mare.

Refren:
Seara s-a lăsat,
Luminile s-au stins,
Iar eu stau în pat
Cu ochii deschiși,
Mâine-i altă zi,
Da’ nu e a mea,
To’ pentru tine-o voi trăi, da // bis.

Nu-ncepe ca să lași lumea asta idioată să te înghită
Și lași multe lucruri să-și permită
Refuză și când spui stop! toată armata celui rău s-o ia din loc
Că noi nu ne jucăm aici de-a șfoara, astăzi sunt, mâine nu
Unde este șmecheria?
Un pocăit din zilele noastre trebuie să fie bazat, dacă nu, în cel mai scurt timp e curățat
Și nu vorbesc aici de babe cu batic pe cap
Vorbesc de tineri care dau bătăi în cap
Căci suntem în război, frate, nu ne jucăm
Și orice ar fi, înapoi noi nu dăm
Că luptăm făcând graffiti pe pereți, luptăm făcând muzică cu versuri cerești
Luptăm să scoatem Biblia dintre cărțile vechi
Alergăm, ridicăm, luptăm, câștigăm.

Refren: /X2

Ai uitat de rugăciunea făcută la marginea de pat
Ai uitat de seara în care te-ai predat
Ai uitat, frate, de unde ai plecat?
Păcatele tale ce roade au în cap
Demonstrează lumii, întrece-un pocăit, nu moare niciodată
Ridică-te dintre ruine, scoate sabia din teacă
Dușmanul trebuie să dea o socoteală, dai să seacă, căci nimeni nu învinge un creștin de marcă
Un soldat plin de sânge cu fruntea ridicată
Reprezintă doar o luptă câștigată
Și a ta vinovăție nu o asculta, nu uita, CINEVA a plătit deja
Și asta îți înmoaie inima
Și nici un sfânt nu e sfânt dacă nu a simțit așa
La sfârșit vei auzi o chemare, harul e mare, harul e mare

Refren: /X3