Mihai Eminescu – Scrisoarea III
Un sultan dintre aceia ce domnesc peste vreo limbă,Ce cu-a turmelor pășune, a ei patrie s-o schimbe,La pământ dormea ținându-și căpătâi mâna cea dreaptă;Dară ochiu-nchis afară, înlăuntru se deșteaptă.Vede cum din ceruri luna lunecă și se coboarăȘi s-apropie de dânsul preschimbată în fecioară,Înflorea cărarea ca de pasul blândei primăveri;Ochii ei sunt plini de umbra tăinuitelor … Citește mai mult