lupta pentru putere – Versuri.pro

Jungla By Chimie & Domnul Udo feat Nosfe & K-Gula - Monopol

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Strofa 1 (Chimie)
Emcee de cinci stele sting stele
Udo aduce focu’!
Eu am cisterne, mistere, parcă suntem niște
Vipere care bagă dintele-n piele,
Cu venin, cu geci Pelle Pelle.
Tai nasu’ ca Napoleon, te fac acordeon,
Pentru noi, sunteți niște ținte-n poligon!
În junglă de fier beton, Monopol!
Dau domnitorii jos de pe tron!
Știi că sunt hardcore, vin la battle c-un harpon,
Monoxid de carbon, țin rapperi în formol,
Frații mei, de dor mor, da-i noapte ca-n Mordor,
Monștrii tre să-i omor
Stilul tău e roz bonbon!
Te dobor, din start, fără ocol,
Ți-arat ce-nseamnă control!
Te bag cu fața-n ogor!
Știi că sunt loco, neuronii mei trag coco și fac pogo
Și stilul meu e clasic, rococo,
Ma cunoaște mapamondul, Tomis Nordul, Portul
Iau și dau ponturi,
Reglez conturi tontule, scriu pe mai multe fonturi,
Vorbesc de multe fonduri,
Nu mă cunoști, termină!
Te las fără regină!
Te scot din pământ cu tot cu rădăcină, crimă!
Lumea trebuie să-nțeleagă,
Regele nu mișcă mult pe tablă!
Primește tot pe tavă,
Și te-am încercuit și ești epavă, nici o grijă,
Misu îți dă mat ca Bobby Fischer!.

Strofa 2 (Domnul Udo)
Atent la tot ce gândesc: schema,
Familia e sfântă mereu! Asta este legea
Seek Mafia rămâne monopolul,
Strigăm catalogul ca fetele „fac pe boul”,
Când zic fetele, zic „băiețele”
Hip-hop de-un deceniu; ce zici Unchiule (NOSFE)?
Vin cu pungile, și cu Foarfece (Chimie),
Vin cu verdele-n toate culorile
Fac hip-hop doar scump, îți dau destul,
Vin din fața blocului dar trăiesc lux,
Sunt născut la fața locului, te fac scurt,
D-aia nu stau la discuții ca un surdo-mut.
Hehehe, Domnul e pe pace,
Dacă ești un dulce fii sigur că sunt o floare,
Dacă nu, pune-mă la-ncercare!
Numai ține minte că jucăm în liga mare.
Ssss Mafia – Monopol,
Tu înjuri în gând în timp ce nu ai nici un rol
Domnul „Par-don”, eu sunt hip-hop-ul,
Eu sunt sunt drog pur, tu consumatorul.
Suntem viitorul,
Trecut – prezent, ca și cum ai fi pe droguri,
Gen narcoticele bune:
Ne găsești rar plus n-ai de un’ să cumperi.
Sunt crescut pe stradă, înjur des, poți să te superi,
Eu vorbesc normal de tot ce e tabu și pute
N-ai cum să te umflii când știi sigur că te rupem.
N-ai cum să te umflii când știi sigur că te rupem!.

Strofa 3 (NOSFE)
Monopol de la pol la pol
În pole position, în orice statistică și pol
Nu mă faceți să dau drumu’ la troll
Că vă las fără potol, UNCHIU nu-i vreun mototol
Suflu’ meu pe beat vine cu extra mentol
Te trimit back à l’ècole, am un stil super cold
Și pe cap și în fapte sunt bold
Am dușmani în coaste, enervanți ca un bold
La concert rămâi out că e sold
Am petrol în portofel, fără sondă
Cândește a verde când ies de la subsol
Când intru să plătesc diesel de la Petrom
Rapu’ pentru mine-i brain porn
Întorc cuvintele ca cenușa din horn
Hold on, you know the s**t I been on
Transpun în rap metoda Isaac Newton
Ce poți să-mi spui despre ai tăi neuroni
Sunt infinit polar, după verde, alb și Peroni
Vecchio nel business, Silvio Berlusconi
Niente a gratis, che domande mi poni?
Primu’ am fost în multe chestii, câte agonii
Am dat frumoase și bestii, și toți patronii
We got this s**t locked like a locksmith
Dăm lecții la raperi wack, uite câta featu’!.

Strofa 4 (K-Gula)
Sunt și voi fi mereu ce afirm că sunt
În 2000 ai ascultat, dar încă nu ai priceput
Nu îmi spune să fiu calm, fiindcă nu am început
Niciodată înapoi n-am dat și nici nu m-am vândut
Io! Multă amabilitate strică.
Respectul celor ce ne ascultă pică.
Sunt sute de motive pentru care atitudinea în timp se schimbă
Depilda.
E simplu să jignești. La fel să mă întâlnești
Și gura pe moment să îți rămână știrbă
Încearcă, riscă. Sunt curios ce iese
Calculatorul nu se află între noi să mai arunci cu texte?
Zâmbește!
Când apari în fața mea, începe să îmi pese.
Și totul depinde, de cât de repede jocul te prinde
Trec repede primele runde.
Nu te relaxa. Mă ridic în 3 secunde.
Hai! Arată-mi acum unde te mai poți ascunde.

Daniel Vişan-Dimitriu - Iubire Felină

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Era neînfânt și un rege
pe vaste întinderi, cu ape
la care veneau să se-adape
sărmanele turme pribege.
Trăia în ținutul sălbatic
din noaptea când, după furtună,
în luptă-a putut să răpună
un leu mai bătrân și apatic.
Urmaseră ani de domnie,
o viață-n continuă luptă,
pe-o scenă ce, parcă, e ruptă
din vremuri de cruntă urgie.
Acum, lenevind, își privește,
din haită, leoaica temută,
frumoasă și neîntrecută
pe care mai mult o iubește.
A fost un coșmar, o-ncercare,
o luptă cumplită-ntr-o noapte
cu lei ce-au venit puși pe fapte
și au reușit să-l doboare.
Leoaicele, pline de furii,
agile, -au sărit dintr-o dată,
în haită, c-o sete turbată
și spume la marginea gurii.
Cu urlete, parcă blesteme,
au pus nepoftiții pe fugă,
dar el a rămas în văiugă
ca îngerul morții să cheme.
În zori, grav rănit, dar în viață,
sub primele raze de soare,
-tabloul de-atunci încă-l doare-
tot jurul părea că-i în ceață.
Au fost niște clipe în care,
fixat de priviri necrofage,
simțea cum pământul îl trage
spre ultima lui abdicare.
Dar mândra-i regină, alături,
în clipele cele mai grele,
l-a tras din tenebrele-acele
spre-o viață cu-alese desfături.

Firdousi - Zohhak, Fereidun și Fetele lui Geamșid

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Fereidun cu buzduganu-i ghintuit cu cap-de-bou,
sparse piepturile celor care îi ținură piept;
sfărâmă cu buzduganu-i greu la căpățâni de vraci,
divii de prin tot seraiul, toți vestiți și preamăriți;
se-așeză în tronul celui ce la idoli se-nchina,
și își puse talpa-n tronul lui Zohhak, își însuși
-mpărăteasca lui coroană și în locul lui șezu.
Scotoci seraiul mare dar nici urmă de Zohhak;
scoase din harem perechea minunatelor femei
cu ochi negri și cu fața Soarelui în miez de zi!
Porunci întâi să-și spele trupurile lor și-apoi
le spălă de întuneric duhurile. Le-arătă
calea Celui sfânt ce este-al lumilor judecător,
și le curăți de pete rușinoase; au crescut
printre spurcați idolatri având duhul tulburat,
cum îl au cei ce se-mbată. Fetele lui șah Geamșid
cu ochi de narciși udară-obrajii lor de trandafiri,
gura deschizând naintea șahului, grăiră-astfel:
„Fie să rămâi tot tânăr pînă lumea s-o-nvechi!
Care-i steaua-ți fericită, care-i ramul ce purtă
un asemeni rod ca tine? Pe culcușul unui leu
te-așezași venind, războinic, omule viteaz și bun!
Oh! Cât rău și câte chinuri îndurarăm de la cel ce
lui Ahriman se-nchină și-are umerii șerpești!
Roata cerului rotit-a peste noi — de câte ori? —
cât am îndurat necazuri de la un smintit de vraci.
N-am văzut un om pe lume dăruit cu harul tău
și cu-atâta vitejie să se-ncumete-a privi
tronul lui Zohhak dorindu-și să se-așeze-n locul lui!”
Fereidun le-a spus: „Norocul și-acest tron n-or rămânea
nimănuia pe vecie. Sunt feciorul lui Abtin,
lui Abtin preafericitul, cel pe care l-a fost prins
Zohhak vânturând Iranul. Crud, pe tata l-a ucis,
și-am pornit acum spre tronul lui Zohhak să mă răzbun.
El ucise însăși vaca Purmaj, care mi-a fost doică,
și avea ea trupul fără seamăn. Ce-a dorit
omul scârnav de la duhul necuvântătoarei vaci?
Mă-narmai, de luptă gata, și pornii de prin Iran
pentru cruntă răzbunare! Țeasta i-o voi sfărâma
fulgerindu-mi ghintuitul buzdugan cu cap-de-bou;
nici iertare și nici milă de la mine n-o afla!”
Ascultând aceste vorbe (duhul ei neprihănit
a-nteles întreaga taină) îi răspunse Arnavaz:
„O, tu, Fereidun, ești șahul hărăzit de-a nimici
vracii și vrăjitoria, cel de-al cărui aprig braț
trebuie Zohhak să piară, cel ce trebuie luptând
lumea să ne-o mântuiască. Suntem surioare noi,
lujeri fără de prihană, os din os de șahi, și lui
ne-am supus de frica morții. Șahule, cine-ar răbda
să se culce, să se scoale c-un balaur drept bărbat?”
Fereidun răspunse: „Cerul dacă îmi va da de sus
direptate după voie, smulge-voi de pe pământ
ghiara gădinei spurcate, lumea s-o neprihănesc!.
Trebuie acum să-mi spuneți unde-i șarpele proclet?”
Și femeile cu fața mândră-i spuseră gândind
că-n sfârșit cel cap de șarpe va să cadă sub tăiș.
Ziseră: „S-a dus în țara vrăjilor, în Hindustan,
vrăji să facă. Și pe-acolo, de pe umeri vor zbura
mii de capete de oameni ce-or muri nevinovați;
teme-se de nenoroace de pe când un înțelept
îi prezise că pământul mântuit va fi de el,
că altcineva veni-va să-i ia scaunul de șah
și-o să facă să-i pălească tot norocul de acum.
Inima îi arse-n flăcări și de-această piază rea
viața-i se făcu amară; și-atunci sânge el vărsă
de la biete dobitoace, de la bieții muritori,
și umplând cu sânge-o baie și-n ăst chip nădăjduind
că va-ntoarce zodii rele, zodieri cum i-au prezis,
își spălă în sângiuri capul și tot trupu-și înbăie
În estimp, de-acele chinuri care le-ndura din vremi
de la șerpii de pe umeri, mintea i se tulbură;
el fugi din țară-n țară, însă cazna celor șerpi,
geană nu-i lăsă în geană să le-nchidă pentru somn.
Dar acum veni sorocul de-a se-ntoarce printre noi,
căci nicicând un loc statornic pre pămînt nu-și va găsi.”
Ăstfel, inimă zdrobită, preafrumoasa-i povesti
taina-aceasta și viteazul cel cu fruntea lângă cer
își plecă-ncordat urechea, vorbele-n auz sorbind.

Alexandru Vlahuţă - Homo Homini Lupus

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Zadarnic! – Lupta se-ntețește,
Și nu-i alegere de armă.
Sub pumnul grosolan al forței
Dreptatea celui slab se sfarmă.
Durerile vin tot mai multe,
Mai mari și mai adânc simțite.
De unde sapi lumina, curge
Iar întuneric ce te-nghite.
Un pas, un gând, o scăpărare,
Și îndoiala te-nfioară.
Pe umeri tot mai slabi apasă
Din ce în ce mai grea povară.
Sub planul sfânt de înfrățire
Sporește ura bestială:
Tot omul e-un vrăjmaș la pândă,
Toată cruzimea e o fală;.
S-azvârl-a patimilor valuri
Din șubredele stăvilare,
Și peste pulberea de pravili
Domnește oarba-nverșunare.
Zadarnic gânduri răzvrătite
Izbesc eterna piramidă,
Spre vârful căreia cu toții
Se bat o cale să-și deschidă..
Mai sus, mai sus.. scrâșnind se-ndeasă;
Sub mulți prăpastia se cască.
Nu tuturor li-i dat să zboare,
Dar câți nu știu să se târască!.
Asupra omului de mâine
S-apleacă palida știință,
Și-l vede mai nervos, mai sceptic,
Mai înrăit de suferință..
Zadarnic! – Lupta se-ntețește,
Și nu-i alegere de armă.
Sub pumnul grosolan al forței
Dreptatea celui slab se sfarmă.