Ne-am trezit în lumea asta mare
Dintr-un ordin dat în iarmaroc
Căutând să prindem la-ntâmplare
Câte o fărâmă de noroc.
Ne hrănim cu vise și iluzii
Totuși viața nu e un miraj
Și la orice pas apar concluzii
Să le înfruntăm n-avem curaj.

Unii cred că timpul ne răsfață
Nu contează dacă oameni mor
Alții vor mereu o altă viață
Dar nu pot scăpa de viața lor.
Anii trec și nu din întâmplare
Nici nu știu dacă mai are rost
Eu le-aș pune toate-ntr-o scrisoare
Poate Dumnezeu este la post.