Lucian Blaga - Lucrătorul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Te irosești în încordări de arc
lângă roțile mari de oțel.
Strivești între degete sânii materiei.
Îți sunt de păcură mâinile și afumate în zorile.
Lucrătorule, cu șorțul de piele albastră,
pentru tine mașinile cântă
mai frumos decât privighetorile.
Lucrătorule, cu șorțul de piele albastră,
tu știi că frumoase sunt
umai lucrurile ieșite din puteri omenești.
Tu știi că nici o stea
n-a fost făcută de mâna ta,
și-ți zici: orice-ar spune prea mulții gureșii poeți,
nici o stea nu-i frumoasă.
Din fântâni sfredelite-n osia planetei
îți scoți gălețile de foc.
Nu te cunosc, nu mă cunoști,
dar o lumină alunecă
de pe fața ta pe fața mea,
și-o strig în sfintele vânturi.

Ioan I. Ciorănescu - Lucrătorul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Să mergi din zori pe străzi întortochiate
În galerii săpate de-un șobol,
Să simți în tine gânduri sfâșiate
Și sufletul să-ți rătăcească-n gol.
Să te privească miile de case
Cu chipul scrutător de la etaj,
Manta de plumb pe trup să ți se lase,
Și totuși, dârz, să-ți mai șoptești: « Curaj! ».
S-auzi în juru-ți vuiet de mașină
Cu uruit mecanic, frânt, de roți,
Călăi de fier, în fața ta să vină,
Și să-i îndemni la crima lor pe toți.
Apoi sorbind din cuminecătură
Pe care-o dă al fabricei alb fum,
Să te întorci, înăbușindu-ți ura,
Cu capul în pământ, pe-același drum.

lucrator – Versuri.pro

Lucian Blaga - Lucrătorul

Ioan I. Ciorănescu - Lucrătorul