Federico Garcia Lorca – Lucia Martinez
Lucia Martinez.De mătase roșie umbrită.Coapsele tale ca înserareavin din lumină la umbră.Cărbunii ascunșiîntunecă magnoliile tale.Aici sunt. Lucia Martinez.Vin să-ți mănânc gura,vin să te târăsc de părîn zorii de sidef.Pentru că iubesc și pentru că pot.De mătase roșie umbrită.