René Char – Din Plin
Când oasele ne-atinseră pământulȘi-n prăbușire ne-au străpuns obrazul,Iubirea mea, nimic nu se sfârși.O nouă dragoste veni-ntr-un țipătSă ne învie, să ne prindă iar.Și chiar de-ar fi tăcut călduraLucrul acela care se continuaOpus vieții muribunde,La nesfârșit s-ar fi elaborat.Ceea ce noi văzuserăm plutindAlături de durereEra acolo ca-ntr-un cuib,Și cei doi ochi ai lui ne cuprindeauUnindu-ne într-un … Citește mai mult