Torc păianjenii sub grindă,
Țara-i fără de băieți,
Nu-ți mai vin cu ceață-n tindă
O colindă
Să-i înveți.

De cu seară-naripații
Îngeri nu mai cântă prin
Singuraticele spații
Și-așteptații
Nu mai vin.

Plânge biata gospodină,
Brațele în gol se-ntind,
Nu e ceară de-o lumină,
Nici făină
De-un colind.

Tu, cel vesel de-altădată,
Strângi pustiul ăstui an
La colinda’ndatinată,
Fără ceață,
Moș sărman.

Gârbov pribegești prin sate,
Te strecori pe la oraș,
Gemi pe ziduri de cetate
Dărâmate
De vrăjmaș.

Cu tropare și podobii
Faci popas într-un cătun,
Zgribulit la gura sobii
Plângi ca robii,
Moș Crăciun.

Plângi încet! Stă la ulucă
Paznicul sub coif de fier
Și e-n stare, Moș-Nălucă,
Să te ducă
Prizonier!