Refren:
Sevraj familial trăiesc de câte ori
Cuvântul vostru mă trimite-n infern nu printre nori
De câte ori străinii prea indiferent mă privesc
Indiferența lor mă face-n sevraj să trăiesc.
Ei mă văd ca pe-o copilă, firește că nu le pasă
Că un sistem dictatorial vrea la 9 să fiu în casă
Deși psihic sunt mai matură decât mulți
Fără prejudecăți, neuronii mei pot să meargă desculți
Dar ei nu înțeleg, iar pe măsură ce cresc,
Tot felul de interdicții în viața mea sporesc,
Ma dezamăgesc, mă limitează prea mult,
Egoismul parental nu-mi asigură scut,
Dimpotrivă mă-nconjoară doar cu nesiguranță
Cum altfel să învăț să-mi țin în hățuri a mea viață?
Sună ridicol poate privind din afară
Dar cine-ar gusta dintr-o dragoste-amară?
Cine-ar risca să trăiască-n singurătate
Să-și înfrunte dificultățile de personalitate,
Să găsească-ntr-o lume virtuală un aliat,
Din lipsa unui prieten care-i să dea un sfat,
O consolare, o doză din dragostea lui,
Benefică mai mult decât grija părintelui!
Cu ce folos speră golul ea să-și compenseze
Când sevrajul familial e prezent s-o descurajeze!