Marcela Benea – O Linie Dreaptă
Boltă de azur, clopot tăcut,sub care Dumnezeu își rânduiește anotimpurile:bucuriilor – alte străluciri mai adaugă,întristărilor – mări de lacrimi,deznădejdi pe care cu nimeni nu le împarți.Iar când singur omul rămâne,foarte singur, între munți de durere –orizontul deasupra lui,nu-i decât o îngustă fâșie,o linie dreaptă, un cablupe care rândunica nu se așază să cânte.