Marcela Benea – O Linie Dreaptă

Boltă de azur, clopot tăcut,sub care Dumnezeu își rânduiește anotimpurile:bucuriilor – alte străluciri mai adaugă,întristărilor – mări de lacrimi,deznădejdi pe care cu nimeni nu le împarți.Iar când singur omul rămâne,foarte singur, între munți de durere –orizontul deasupra lui,nu-i decât o îngustă fâșie,o linie dreaptă, un cablupe care rândunica nu se așază să cânte.

Ana Blandiana – O Linie Dreaptă

O linie dreaptă, atât,O linie sigurăÎntre cele două părți ale paginiiȘi posibilitatea de a spune:De o parte sau de alta.Dar nu, hârtia suge,Locul liniei îl ia o colonieDe râme târându-seDintr-o parte într-altaPrin pământul arat de peniță,Tremurătoare și nehotărâte,Dar răzbatând,Dizolvând granița și cerneala.Morala:Nu-l întreba pe călăuDiferența între bine și rău.