limitare

Nichita Stănescu – Colinda Pe Loc

de

Colinda pe loc.Niciodată nu putem greși prea multdin pricina propriilor noștri ochi care văd aceasta.Și nici minți nu putem prea mult să mințimdin pricina spaimei de-a rămâne noi înșine surzi.Nici prea mult nu putem să trăimși nici prea frumos nu putem să trăim.Altfel am putea să ne dezamăgim strămoșii.Altfel am putea să ratăm șansa de … Citește mai mult

Nichita Stănescu – Împotriva Mării

de

ICerc tu, ideea mediocrității,calotă sferică, tu,burghezie a sferei,cerc – burgcercburgsân de apă umflată de peșticercburg, neliniștitde superficialitatea unor valurimărunte ele însele,meschin tu însuți.IIOrice, numai înecat nu.Viața nu s-a născut din apă.Noi nu suntem urmașii peștilor,pentru că pești nu există.Există numai ceea ce trăiește deasupra,numai cel care poate să vadă direct soarele.Aer, aeraerburg,deasupra ta exist.Tu ești … Citește mai mult

Nichita Stănescu – Stare (II)

de

În jurul meu mă încolăcescca să nu-mi dau voie spre sferă,aidoma verdelui în jurul frunziiobligând-o să fie până şi efemeră.Mă sfârşesc cu dinţii, de bunăvoie,nu mă continui mai departe;dincolo de mine e mărul muşcat,dincolo de el pământuri deşarte,dincolo de pământuri oaselemorţilor, dincolo de ele, desigur,gheaţa din centru cea mişcătoarede concentrice friguri.Mă ţin atât cât sunt … Citește mai mult

Nicolae Dabija – Zidul

de

Desenez o fereastră în zid,în zidul surd, ca o moarte,și mă prefac c-o deschidși privesc pân-departe.Doamne, ce sfinte peisajedat mi-i să văd uneori:ce arbori cresc pe blindaje,sau pe tranșee ce flori!.Soarele șade în ierbi încâlcit,pământu-i de spice mai greu;și aproape că sunt fericitîn fața peretelui meu… Desenez o fereastră-n zid, șise cască-o spărtură: în eam-aș … Citește mai mult