Petru Creţia - Licitație

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Pentru că altfel chiar nu mai e cu putință și deoarece
Plecăm.
Se scot la mezat următoarele lucruri:
Un puternic binoclu de câmp împreună
Cu tot ce-a fost văzut prin el cu un prilej sau altul
Și cu deosebire în Egiptul vechi;
Fotografii ale unor neștiute persoane
De secol incert; rețeta unor elixiruri nebăute,
Redactate într-un stil înflorit și suspect;
O hartă apocrifă a lunii, de o închipuire avântată;
O pagodă de fildeș bine lucrat din care se-aude
Vuietul mării și strigăte de oameni pierduți;
O zăbală mușcată de dinții
Unui cal nărăvaș din trecut; un arc; o agrafă de fier;
Jurnalul de bord al unui pirat reticent și obscur;
Un glob de cristal fermecat în care însă numai noi
Putem vedea tot ce a fost, salvat de orice timp,
De orice alterare sau durere.
Pentru aceasta însă prețul nostru cel mai mic
E un palat în Munții Lunii.

Walt Whitman - Trupul E Sacru

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Trupul bărbatului e sacru și sacru e trupul femeii,
Sacru e trupul lor, oricine ar fi ei.
Trupul sclavului? Al emigrantului cu fața năucă, acum debarcat?
Oricare-i la fel cu cel mai avut – cu tine însuți la fel.
Fiecare, bărbat sau femeie, în procesiune are locul său.
(Căci totul e o procesiune;
O procesiune e universul în ordonată, splendidă mișcare.)
Atât de multe știi, de-l numești prost pe sclav sau pe emigrantul cu fața năucă?
Crezi că ai mai mult drept decât el la priveliști senine?
Crezi că materia s-a ales din haos, că scoarța pământului rânduită deasupră-i că apele curg și plantele toate răsar doar pentru tine și nu pentru el sau ea, deopotrivă?
La licitație e trupul unui bărbat!
Să-l ajut pe licitator; ciracul lui nici pe jumătate cât mine nu știe;
Priviți, domnilor, această minune!
Nu-i prețul prea mare, oricât ați da:
Cvintilioane de ani pământul, fără plante sau animale, s-a pregătit s-o primească,
Pentru ea, statornic și fără greș, ciclurile s-au repetat.
În cap poartă cerul ce toate stăpânește;
În trupul și-n mintea-i eroii se zămislesc.
Priviți membrele acestea negre, roșii sau albe; tari sunt legăturile și nervii lor;
Jupuiți-le, ca să puteți vedea mai bine:
Simțuri perfecte, ochi vii, curaj și vorbă isteață.
Mușchi în straturi, suplă șira spinării, ceafa la fel, carnea tare, brațe, picioare bine proporționate,
Și-n ele, câte minuni!..
În ele sângele curge,
Același sânge dintotdeauna!
Același roșu izvor de sânge!
Aici se umple inima și pulsează, țâșnesc pasiunile, izbânzile, dorințele toate
Crezi că lor le lipsesc pentru că ei nu trăiesc în palate?
Ce vezi nu-i doar un singur om, e tatăl acelor ce părinți vor fi;
În el e începutul țărilor populate, al republicilor bogate,
Din el purced nemuritoare, nenumărate vieți cu nesfârșite-nfățișări și bucurii.
La licitație e un trup de femeie;
Ai iubit vreodată trupul femeii?
Mama îți mai trăiește? I-ai fost aproape, și ea aproape ți-a fost?
Dar tatăl tău – unde-i acum?
Nu vezi că suntem la fel pretutindeni,
Toate națiunile, în toate timpurile,
Cât e de mare pământul?

licitatie – Versuri.pro

Petru Creţia - Licitație

Walt Whitman - Trupul E Sacru