Cosmin Vaman - Humanitas

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Orașul ăsta e vechi, asta se vede pe orice stradă te găsești
Are ruine
Are coline
Are uzine
Dar n-ai cum să nu-l iubești.
Orașul ăsta este orașul în care te iubesc
Are magazine
Are vitrine
Are oameni care citesc.
Să te plimb seara prin oraș la pas
Să te țin de-o mână să nu pot să te mai las
Să te fac să râzi până rămâi fără glas
Și să bem un ceai la Humanitas.
Să te plimb seara prin oraș la pas
Să te țin de-o mână să nu pot să te mai las
Și tu să-mi spui așa cum îți place ție să glumești
Îmi place-aici dar îmi place și mai sus la Cartu… bip.
Locul ăsta e frumos și încă nu de azi de ieri
Sunt unii care spun că aici ar fi plin de boieri
Îi sunt fidel în general, dar mai greșesc că sunt și eu om
Odată, când eram mai mic am citit o carte de la polir… bip.
Aș vrea măcar pentru-o zi să conduc țara asta și eu
La cum a fost condusă pan-acum nu poa’ să fie foarte greu
Nu-mi place băutura nu mă dau la femei
Dar mi-ar plăcea să am și eu intelectualii mei

Lucaci Florentin - Nevasta Mea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Nevasta mea.
E iarna grea, afară vânt și ger,
Fulgi de zăpadă cad din cer.
În casă sobele de fontă frig,
Pisica de frig s-a făcut covrig.
Ard lemnele cu mare vâlvătaie,
Cărbunii aprinși frigul înmoaie.
Sunt câteva zile până la Crăciun,
Ai făcut cornulețe cu magiun.
Și ce-ți veni ție deodată,
Ai ieșit în oraș pe-nserat,
În pardesiu, la gât cu naframa,
În cap căciula mare de blană,
Roșie la față de vânt și de ger,
Fulgi de zăpadă topiți efemer.
Căutai cărți bune prin librărie,
Exact cum îmi plăcea și mie.
E iarnă afară, eu singur acasă,
De ger și zăpadă nu-mi pasă.
La bloc toate caloriferele reci,
Părea că așa vor fi în veci.
Eram, îmi amintesc, în sesiune,
La ce obiect, mi-e greu a spune.
Un fel de vacanță de iarnă,
Cu frig și cu multă zăpadă.
De atâta învățat, lucrat și citit,
Pe-nserat eram deja obosit.
Și-am decis și eu, ca oricare,
Ies și eu la o mică plimbare.
Deși-mbrăcat cu palton
Și-n bocanci, ca un domn,
În față bătea crivățul aprig
Și de frig îmi venea să strig.
Am intrat unde-mi plăcea mie,
La cald, în aceeași librărie,
Căutând cărți bune prin rafturi,
Te-am văzut închisă la nasturi.
Un zâmbet amplu mi-ai afișat,
M-a-ncalzit, nu m-a deranjat.
Reflex la zâmbet am răspuns,
Erai deja un mister de pătruns.
Apoi am dat de doi ochi căprui,
Ce-acum nu furau inima oricui.
Cartea însă o clipă m-a distras,
Ai dispărut, singur am rămas.
Am lăsat cărțile, am lăsat tot,
Cum puteam fi atât de idiot?
Am ieșit repede din librărie,
Afară la ger, zăpadă și urgie.
Măcar un semn de-a-ți da ție,
Nu era nimeni până-n periferie.
Și trist m-am întors în galerii,
Urcând treptele-ncet la etaj,
Îmi ziceam că n-am avut curaj,
Ca un papa-lapte sau iaurt,
Din prima eu te-am pierdut.
Nu tu, tu, tu, pe o ușă ai apărut,
Direct spre mine tu ai venit,
Noi doi din nou ne-am întâlnit.
Pe-aci ce cauți? te-am întrebat,
Ce-ai răspuns n-a mai contat,
A fost frumos ce-a urmat,
Iubire mare ca-n povești,
Am așteptat un pic să crești,
Și-n iarna aceea mare,
Mergeam peste zăpezi,
Nu mai făceam cărare,
Nu-ți venea să crezi!

librarie – Versuri.pro

Cosmin Vaman - Humanitas

Lucaci Florentin - Nevasta Mea