Lepra – Versuri.pro

Rainer Maria Rilke - Cerșetorii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Tu nu știai ce-i gloata.
Străinul oricând
găsea cerșetori de îndată.
Ei golul din palmă și-l vând.
Și guri ei și-arată, mânjite,
celui ce trece pe drum,
el vede (și-o poate permite)
cum lepra îi roade acum.
Dispare străina lui față
în stinsă privirea lor grea;
cu cel sedus se răsfață,
scuipând când el spune ceva.

Tristan Tzara - Gigantica Lepră Albă a Peisajului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Sarea se grupează în constelație
de păsări pe tumoarea căptușelii.
În plămânii săi stele de mare și
bolduri se echilibrează
microbii se cristalizează în
palmieri ai leagănelor de mușchi
salut fără o țigară tzantzantza
ganga
bouzdouc zdouc nfoùnfa mbaah
mbaah nfoùnfa
macrocystis perifera să îmbrățișeze
bărcile chirurg al bărcilor
curată umedă cicatrice
leneveală a luminilor geniale
bărcile nfoùnfa nfoùnfa
nfoùnfa
eu forțez lumânări în
urechile sale gangànfah helicon și
boxeur pe balcon vioara
hotelului în baobabi de flăcări
flăcările se dezvoltă în
formațiune spongieră.
flăcările sunt bureți
ngànga și lovește
scările urcă precum
sângele gangà
ferigile spre stepele
de lână șansa mea spre cas-
cade.
flăcările bureți de sticlă
saltelele răni saltelele
saltelele cad wancanca
aha bzdouc fluturii
foarfecile foarfecile foarfecile
și umbrele
foarfecile și norii foar-
fecile corăbiile
termometrul consideră ultra-
roșul gmbabàba
pelerină educația mea coada mea
e rece și monocromatică
nfoua loua la
ciupercile portocalele și
familia de sunete de dincolo de tribord
în începutul în începutul triunghiul
și copacul călătorilor în începutul.
creierii mei pleacă pentru hi-
perbolă
caolina dă năvală în cutia sa
craniană
dalibouli obok și tòmbo și tòmbo
pântecul său e o mare pușculiță
aici intervine toba majoră
și cel care aplaudă
deoarece sunt zigzaguri pe sufletul
său și mulți de rrrrrrrrrrrrrr
aici cititorul începe să țipe
el începe să țipe începe să
țipe apoi în țipăt sunt
flaute care se multiplică – niște
corali
cititorul vrea poate să moară
sau să danseze și începe să țipe
el e un idiot slab murdar el nu în-
țelege versul meu el țipă
el are un singur ochi
el are zigzaguri pe sufletul său
și mulți de rrrrrrr
nbaze baze baze uită-te la diadema
submarină care se deșiră în alge
aurii
honzondrac trac
nfoùnda nbabàba nfoùnda tatan
babàba

Hawk - Lepra

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Puteam să-mi repar trecutu, da’ nu-ntăream defence-ul
Hawk fii mai calm altfel te va fute stresu
Observi progresu, timpu face pa perversu
Visu meu e legat singur după el nu-s decât resturi
Cad interese în gol de parcă-s ultimu rezid
Nu văd rostu’ la umbrelă de când plouă cu acid
Impresii jegoase, taxe false, șanse-n plase
Scârbă de băieți cu măduva de p***-n oase
Blocu’ are spasme, afișează două drumuri
Poți s-alegi drumu’ tău, sau poți să-ți alegi stăpânu’
Achită peste tot oricum rămâi cu restanțe
Aproapele-n distanțe e șantier de speranțe
Orașu-i la zoo? Da’ eu văd jegu’ pa zebră
Nu aștept la semafor, știi bine că sunt o lepră
Riscurile sugrumă de ce le port în urmă?
Cic-așa ai noroc, aici norocu’ face spumă.

Rainer Maria Rilke - Regele Lepros

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Pe frunte lepra-i apăru mai tare
și sub coroană izbucni curând;
părea că-i rege peste-o-ntreagă-oroare
ce pătrundea în cei din jur, pe când.
priveau bezmetici groaznica tortură
a celui care, parcă strâns legat,
stă să primească lovituri de cnut,
dar nimeni n-ar fi cutezat:
de neatins părea că l-a făcut
această demnitate ce-o îndură.

Paranoia - Albumul Perfect

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Scuze, ăăă, da, bună, eu sunt Lepră, m-am flegmat din greșeală pe tricou
Și ăsta este EP-ul meu făcut în grabă, sper să vă placă
Acum, tu o să fii supus la o poveste.. foarte frumoasă.
Am prieteni în sfârșit, și sunt mulțumit cu mine
Am pe cineva aproape care într-un final mă știe
Suntem toți fericiți, împărțim țigări unu-altuia
Totul-i roz când bem, ce se poate întâmpla?.
Aveam un vecin care obișnuia să tragă coca
Și a devenit gelos când mama copiilor le era eroina
Așa că i-a rupt gâtul, și-a băgat-o sub saltea
Și copiii au plâns mult când speranța nu mai venea.
Aveam o farmacie care era căutată într-una
Care dădea seringi moca și pastile tari de-an pulea
Aveam niște tovarăși care trăgeau droguri pe nas
Și toți erau buni, până când cu legea s-au ars.
Aveam vise frumoase și curcubee în retină
Acum văd desaturat, stau cât mai des in surdină
Muzica asta proastă din club mă bagă-n disperare
Dacă se putea, dădeam bass-ul mai tare până DJ-u rămânea fără spinare.
Aveam o brigadă proastă care obișnuia să creadă
Că viața e un joc, că legea merită fentată
Dar nu cu scopuri nobile, doar pentru că se poate
Așa că într-o seară într-un bar s-a cam terminat cu arfele.
Că 2 pustani mai mari erau gata să se bată
cu alți 2 ratați care le-aveau ciudă pe față
Și adunând încă 7 inși, ratații au fost nimiciți
Bătuți până la moarte și după-n jur de ora 5.
I-au săltat poliția pe toți, și-au găsit mărfuri și prafuri
Și alte drăcovenii, vindeau pentru că erau îngropați de facturi
Și nu i-am mai văzut după, că unii s-au sinucis
Alții ba au plecat, mulți ba au fost închiși.
N-aveau stofă de interlopi, nici măcar de „așa ziși”
Erau doar nevoiți să facă păcate, doar ca să mai poți să miști
Dar din păcate viața este o greșeală
Pentru unii un păcat, ori dăruire natală.
Și acum scriu în surdină, îmi aduc aminte tot
Ploaia de pe fundal m-a inspirat pe loc
Albumul perfect, oare cum l-aș denumi?
Hm..”Depresii Nervoase” s-ar potrivi? Nu știu, întreb și eu

Paranoia - Vorbe Goale

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

(Vrei să auzi piese triste?).
Aici omor regrete și renasc altele noi
Ofticat de vorbe goale, frustrat de fapte moi
Și zic aici pe piesă, îmi urăsc munca depusă
Urăsc acest EP, urăsc ce-o să fii, urăsc vorba spusă.
Sunt ca Slimer acum 2 ani când înjuram copii pe live
Măcar eu sunt bărbat și nu fug de ce spun, după mă vait
O spun direct pe beat, sunt un frustrat asumat
Un psihopat tumefiat care din iubire n-a gustat.
Și n-o să gust vreodată, sunt aici ca să exist
Sunt pus p-această lume prin suferințe să persist
Prima piesă e tristă, a doua e sperioasă
A treia-i la fel ca prima, ultima-i furioasă.
Asta-i bipolarism, zici că-s Kanye West
Trezit dintr-un vis frumos, așa zisul MC din Sud-Est
Este mic și timid, ca o furnică slabă
Ridic pahare goale după ultima beție trasă.
Vorbe goale, aruncate, spurcate, regretate
Vorbe pline de ipocrizie, dar măcar sunt asumate
Și nu sunt Kazi V2, că nu bat femei de-an pulea
Și poate regret atunci când l-am înjurat pe Kătălin într-una.
Și poate vorbesc prea mult pentru un subiect epuizat
Și poate mă doare-n pulă de ce este în trending
Și poate mă doare-n pulă de numere de pe YouTube
Și poate mă doare-n pulă că „Ghini-WON” nu se mai lansează.
Lumina zilei de ieri, desenează o arătare
Fă un cover bășit după 30 de minute de editare
Lansează-n grabă ceva ca să te afli în treabă
Și postează ceva unpolished ca lumea să facă.
Tiktok-uri depresive în care aseară vorbeam de una
Dar m-am trezit din transă când abia mi se scoală p**a
Asta-i rimă de Cheloo, seamănă da nu răsare
Spălat pe creier de Hip-Hop, în camera de gazare.
Într-un hotbox părlit, înconjurat de drogați ca mine
Fumați toți, plâng, se bat, după scapă de dosar prin pile
În fine, derivez, nu mai pot, trebuie să mă concentrez.
Inteligent ca Daffy Duck, caterincos de mic m-am spart
Sunt Lepră, îmi pare bine, ți-a plăcut cum am recitat?
Am ascultat prea mult Nimeni Altu’, cu emoțiile m-am dereglat
Și m-am deșteptat când am realizat ce piese triste-am ascultat.
Mai bine eram imprimantă, ca eu știu să copiez
De la tema la romană, la un alt concept de vers
Da’ nu-i bai, lasă, nu se prind fraierii care-ascultă
D-asta trap-ul este mainstream în lumea asta ciufută.
Vorbe goale, aruncate, puse iar pe foaie
Regrete spurcate, sperând la o alinare
Și vânez o împlinire care să mă mulțumească
Acest joc e o capcană, iar eu am căzut în plasă.
Vorbe goale, aruncate, puse iar pe foaie
Regrete spurcate, sperând la o alinare
Și vânez o împlinire care să mă mulțumească
Acest joc e o capcană, iar eu am căzut în plasă.
Vă place ce-a ieșit? Insecure ca Spike
O să strig orice fată „curvă”, and I won’t really mind
Glumesc, doar glumesc, ho, aici facem satiră
E o gluma de căcat? Știu, vreau doar să scap de vină.
Înțelegi ironia, înțelegi ipocrizia?
Înțelegi cum netul găurește creiere exact ca bormașina
Și rămâi faimos prin lume, poate doar de 2-3 inși
Când ajungi tânăr bătrân, nu mai știi cum și ce-o să miști.
Sunt o janghină de om, mă mir cum n-ai realizat
Când te uiți în partea opusă, și sufletul ți l-am furat.
Și-am termiant, un EP am finalizat
Stupefiat
Făcut de-un tumefiat
Lepră, A. K. A. „Paranoia”, 2025.
(Mai bine îl numeam „Sindromul Parkinson” și cântam despre balene de uscat)

Ion Caraion - Memorie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Era război și lepră, oameni mureau în burg
schimonosiți, îngrozitori
ca niște vase negre cu flori
coclite-n amurg, pe fundul apelor.
Domnii mei, domnii mei,
n-am să termin niciodată de scris.
Circul meu suferă de promiscuitate dirijată
– era război și lepră –
fiecare cal a trebuit să se nască încă o dată
pentru că în ordinul de serviciu strecurase cineva explicația “bis”.
Noi aveam pactele noastre încheiate cu artificii și compromisuri,
noi știam să respectăm fiecare borcan din menajerie
și pentru fiecare tinichigerie
am declinat câteva porții de demnitate și câteva noi.. paradisuri.
Opriți-vă! Trăim momente de reculegere mare.
Clipele acestea nu se uită.. păstrate în formol sau în lapte de var, –
aici și acum, nici un sistem agrar
nu trebuie să le ignore.
Guvernul duce grijă de toate și are preocupări, știți fiecare!.
Țineam la veacul acela cu energii și mașină
și-am spus:
altfel ținuta noastră nu-i decât o minge ricosata.
Fiecare cal trebuie să se nască încă o dată,
nasturii s-au puit, luna motorizată a expiat miros de benzină
Oamenii și-au întins arterele în aer
ca niște sonerii frumoase, inutile
pe urmă au așteptat patruzeci de zile,
dar profetul nu mai avea mistere și murise.
L-am pipăit curios ca pe un ren:
putrezea liniștit între cocori.
Fusese ultimul bogat din muzeul acela
învârtit pe loc de câteva ori.
Domnii mei, vă invit în această decongestionare de gripă
și vă ofer zăcătorile mele de apă fiartă în imobilitatea maselor
pe care – când nu mi le mai pot imagina ridicate în capul
oaselor,
vis-a-vis de pușca mitralieră, această disperată femeie care-și gâtuie copiii pe câmpuri și țipă -.
Dintr-o dată se întâmplă ceva puternic și simplu că o măreție
o femeie, un iepure, un translator și un străin
leapădă timpul, capătă platoșe, se înalță puțin câte puțin
(ca un fir de iarbă) și puiendrii inimii umane învie.
Vă invit la masa unde n-o să puteți mânca nimic,
pentru că toate cadavrele au intrat în putrefacție;
unde translatorii nu mai au ce căuta: iar ultima noastră reacție
rămâne netezirea acestui pântec, desproprietărit parțial de buric.
Mă țin de veacu-acela-n orice caz
cu sânii lui împăiați murdar,
unde profetul scos din galantar
putrezea liniștit ca o lampă de gaz.
Ce curios e hoitul în amurg!
Copiii-ntinși pe saci în bătătură
mâncau gunoaie, când se ștergeau la gură –
era război și lepra, oamenii mureau în burg.

Nora Iuga - Azi Am Sugrumat o Pasăre Verde

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ascetul lepros pe un drum în Italia
Ochiul lui taie piatra de sare
Ce mică e comoara marelui ademenitor
Ce mică rugăciunea instinctului.
Azi am sugrumat o pasăre verde
Azi unghia mea a primit o noiță
Trec lune lungi cu salamandre în lacrimi.
Dar lăsați odată
Zgarda de noapte
E doar un copil care cântă

Bogdan Petriceicu Hasdeu - Complotul Bubei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

I
Era-ntr-o bătrână pădure,
Din care vrăjmașa secure
Nu smulse o creangă de brad:
P-o stâncă de fulger crăpată,
P-o râpă de șerpi îmbălată,
P-o beznă cu fundul în iad.
În cuibul acelei văgăune
Precum într-o cronică spune
Din secolul patrusprezece –
A fost o petrecere mare:
Leproșii din mii de hotare
Veniră pe mii de poteci.
Vedeai o icoană grozavă!
Tot bube, pocnind de otravă,
Pe brațe, pe coapse, pe frunți!
Otrepuri, de mult închegate,
Lipite pe răni destupate,
Ca niște oribile punți!
Obrajii lor – cronica spune
păreau ca un foc de tăciune
Cu spuza-nvelit împrejur,
Când negrul cu roșul s-alungă,
Trecând pe de lături în dungă,
Alb, vânăt, și galben, și sur!
S-așază pe gânduri în iarbă,
Și buba pe bubă se-ntreabă:
Cum merge și ce-i de făcut
În lume să nu mai domnească
Tăria și fala trupească,
Frumosul călcând pe cel slut?
Se scoală atunci din grămadă
O fiară, un monstru, o pradă
A unui sarcasm infernal:
Atât de urât ca, văzându-l,
N-ai pune pe oameni d-a rândul
Cu cel mai hidos animal!
Se umflă a scoate cuvântul,
Și parcă vuiește mormântul,
Rasună un glas din plămâni,
Pe care ca toți să-l auză,
Îl trage prin nări și prin buză,
Sudoarea curgând peste răni!
“De prin puțuri și izvoare
Toată lumea bea
Așa el zicea
– Fraților, pricepeți oare
Cugetarea mea?
Apa-i pentru noi scăpare,
Iute la fântâni,
Din glezne și mâini
Dati-le cu mic și mare
Puroaie din răni!
Toate țările să fie
De sus până jos
Și până la os
Un popor de carne vie:
Lepros și lepros!
Ha, ha, ha! Să vezi atunce
O viță s-un soi
Întocmai ca voi:
Unde-i șanțul ca s-arunce
Cu piatra în noi?. ”.
II
Trecu d-abia o lună,
Buboșii împreună
Acum din nou s-adună
În codrul cel spurcat;
Dar nu mai este jale,
Ci râsuri triumfale,
Sunând în deal și-n vale,
Ca dracii în sabat!
Aduce fiecare
Cu sine pe spinare
Bucata-i de mâncare
La prânzul canibal:
Nemăcinate grâne
Servind în loc de pâine,
Cu vrun ciolan de câine
Sau un picior de cal!
Apoi voioasa ceată,
De stârvuri săturată,
Încinge desfrânată
Un dans nerușinat:
Satan rânjind se pune
Cu pompă să-ncunune
Cumplita urâciune
Cu groaznicul păcat!..
Strigați de bucurie,
Săltați de veselie,
Căci lepra cu urgie
Se mișcă pas cu pas:
Prin târguri și prin sate,
Cu ape-nveninate,
Ea țările răzbate,
Puțin i-a mai rămas!
Priviți-o cum pătrunde
În turnurile unde
D-abia se mai ascunde
Seniorul tremurând;
Bordeiul și palatul,
Săracul și bogatul,
Opinca și-mpăratul
O vor simți pe rând!
Atunci din voi oricare
Va fi ușor în stare
Și el s-ajungă mare,
Căci lepra-i chiar pe tron!
Și iaca din nimica
Buboșul se ridică
Marcheze ori vldică,
Sau cel puțin baron!
Și nu visează nime
C-o nouă nobilime
Se urcă la-nălțime
Pe feudalul car!
O bubă moștenită,
De secoli învechită,
E cea mai strălucită:
Lepros ereditar!
În urmă, se-nțelege,
Veți născoci o lege,
Ca nimeni nu s-alege
De nu va fi bubos:
Căci este cu dreptate
Ca prin majoritate
Rotund să meargă toate
Sub cerul luminos!
O goană-nverșunată
Se va porni pe dată
În lumea cea curată
Pe bietul nesupus,
Ce nu vrea să-nțeleagă
Că trebuie o plagă
Să fie țara-ntreagă
Când buba șade sus!
Printr-un decret se schimbă
Orice idee strâmbă,
Scotându-se din limbă
Că lepra e un rău;
Și după chip și seamă,
Pe pânză și p-aramă,
Veți face fără teamă Buboș pe Dumnezeu!!..
III
Poporul înconjoară pădurea fără veste
Și-i pune foc:
Leproșii pan’ la unul, bărbați, copii, neveste,
Au ars pe loc.
Memoria lor însă p-o lespede funebra
D-atunci s-a scris,
Pe care se citește:
“Creștini, fugiți de lepră Ca d-un abis! ”
De câtva timp încoace, furtuna, pe morminte
Cutrierând,
Se zbuciumă a șterge bătrânele cuvinte,
Străbunul gând.
De lene uită lumea ispitele-i antice.
Și iar la sfat
Se grămădesc buboșii, visând să se ridice
– Pan’ la palat!..