Panait Cerna – Trecut (După Lenau)
În amurg, pe-ntinsa mare,Soarele de mult s-a stins;Și lumina zilei moareCa ecoul unui plâns.Prin văzduh plutind molatecNorii se-nlănțuiesc departeȘi pe cripta zilei moarteȚes cununi ca de jăratec.Printre luminile-n repaosZiua moartă s-a pierdut:Înc-o clipă s-a adaosNegurosului trecut.Larg mormânt, tu mă-nfiori,Înnoptat și trist trecut,Căci în sânu-ți s-a pierdut,Cu noianul de plânsori,Și norocul ce-am avut.