George Coșbuc – Blestemul Trădării
Cu sfărâmate catapulturiTurnul muced stă-nclinat,Iar în poarta surii vulturiFrântă-și au de mult aripa,Stând să cadă-n toată clipaPeste pragul fulgerat. Însă-n veci vor sta la poartă,Că-i din cer blestem de veci.Noaptea-nvie-o oaste moartă,Și-i de coifuri valea plinăFă o cruce și te-nchină.Călătorule, când treci. Noaptea din ruini răsareTot castelul, precum fu.Sunt și ziduri de-apărare,Turnuri albe cresc deodată,O … Citește mai mult