Heinrich Heine – Loreley (Traducere Octavian Goga)
Eu nu știu ce poate să fieCă-mi sună mereu în urechiCu veșnica-i melancolieUn basm din zilele vechi.Se-ntunecă fără de veste,Lin apele Rinului curg,Și cresc ale munților creste,Mare strălucind în amurg.Pe stâncă, un chip de femeieS-arată din negură, blând,Brățara-i de aur scânteie,Ea-și piaptănă părul cântând.Ea-și piaptănă părul și cântăUn cântec de vrajă al ei;Te farmecă și … Citește mai mult