Mai ții minte, într-o seară
Când ploua cu stropi de vară,
Tu parcă țineai frunza
Să nu ne ude fața,
Câte amintiri or fi
Spune-mi dacă le mai știi,
Câte-au fost, câte-ai văzut
La nimeni n-ai povestit
Și parcă te bucurai,
Teiule, când ne vedeai,
Iar când plecam de sub tine
Parcă spuneai „V-aștept mâine!”.

Azi stau, teiule, sub tine
Și parcă să cred nu-mi vine,
Amândoi suntem bătrâni
Și de amintiri străini,
Tu nu știi de frunza ta,
Eu nu știu de neicuța,
Tu ai tulpina slăbită,
Eu dragostea rătăcită,
Din frumoasele iubiri
Au rămas doar amintiri,
Ne legănăm amândoi
Și în suflet suntem goi.