Versuri corectate și adnotate
Nu atinge lava, că te ardeNu poți nici să mergi, fiindcă te prăjeștiNu atinge lava, rău te ardeNu poți nici să mergi, fiindcă sigur te prăjești.Dacă îți cade pălăria nu o ridicaSau să porți mănuși cu tine, cam așaDe ce spun încă o dată, că te arziLava nu se baracă și poți să-mi ia să … Citește mai mult
Dumnezeu ne-a lăsat cel mai scump dar din toate:Iubirea – jarul, lava –Așa cum unor planteLe-a dat otrava.
Sub plumbul topit.Tăcerea nopții se așterne, încet, dar e sumbrăPeste pleoape de plumb, ce-au tăcut.Șiroaie de lavă încinsă, din lacrima crudăÎn brazde pe chip, îmi sapă adânc.Cenușa mocnește, în inima-mi frântă ca-ntr-un vulcanAr vrea să răsufle, să spargă și cerul de ar putea,E tot mai tăcută, tăcerea din noaptea ce-aș vrea s-o amDar jarul mă … Citește mai mult
Îți dau o sferă de cristal:În soare arde clar și rece;De ea se frânge vânt și val,Prin ea lumina lumii trece.Privind la raza ei nu știiGenunea ce-o născu grozavăȘi patima ce-i limpeziSeninul izvorât din lavă.
Te-năbușa în pacla incizei atmosfere,O, tu, noian de lavă ce-aveai să fii pământul!Făptura nu sunase din trâmbiți de cratere,Nu fulgerase încă, în noaptea ta, cuvântul.Ce surdă clocotire, ce-nceată așteptareSub aburii roșiateci, sub aburii de fier,Când înspre noi tărâmuri voiai o revărsare,Când, oprimat de umbră, tu presimțeai un cer!Dar se desprinse valul, și-o boală-ndepărtatăDin zâmbetu-i albastru … Citește mai mult