Stefan Augustin Doinaş – Laocoon
De două mii de ani – cum e firesc –e tot mai mare soclul: piețe, vetre,cu dalele lor galbene sporescadăugând asfaltul lângă pietre.Bătrânul e la fel: un urlet mutîl ține-n umbra deasă; dintr-o partese vede barba care i-a crescutcu firul alb, decolorat de moarte.Copiii sunt mai mulți. Și vin mereu.Ca-n vremurile vechi, când fiecareființă își … Citește mai mult