Johann Wolfgang Von Goethe – Cu Un Lănțișor de Aur

Vreau un lănțișor să-ți dau acușe,Cu mlădieri de mult deprins,Dorind, în mii de inelușe,La gâtul tău să fie prins.Tu fă-i pe plac, e o nimică,E dorul lui sfios, fugar,Iar ziua-i o podoabă micăȘi seara ai să-l lepezi iar.Dar de-ți aduce unu-odatăUn lanț ce te-ar încătușa,Eu nu-ți port pică, dragă fată,De șovăiești, Lisette-a mea.