Rainer Maria Rilke - Lamento

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

O, ce departe-s toate
și ce pierdute-s, ele,
de mult, lumina-mi, poate,
e-a unei stinse stele
de mii de ani. Și, parcă,
din preaciudata barcă
în treacăt, se-auzi ceva ca un gând rău.
Se auzi
un ceas, bătând în casă, -n
care casă?..
Aș vrea să ies din mine, ca să-mi
găsesc sub cerul prea
înalt un adăpost. Aș vrea
să-ngaim o rugă, – poate
că mai există-ntr-adevăr
o stea.. Par toate
a se fi stins de multă vreme – făr’
de una. Pare-mi-se că o știu.
E singura, din fosta salbă,
a cerului, acum, pustiu –
și care sus, ca o cetate albă,
unde sfârșește raza-i, m-adastă și acum.

Ion Vinea - Lamento

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ploi de martie, tragedie citadină,
arborii își fac semn ca surdomuții.
Pentru spectacolul de adio,
plângeți lacrimi de făină
printre sonerii, lumină,
de Sfântul Bartolomeu al afișelor.
Dinspre bariere noaptea vântuie –
treci între crisale, feerică, deci,
pe rugul tău lăuntric răstignită
în dâra farului, snop incontestabil
cu echipaj, pe pneu rostogolit.
Și s-au aprins stelare vitrine,
cumplit se strâmbă Negrul la volan,
înghite felinarele unul câte unul,
la intrarea în teatru, va dansa, va dansa.
Nu mă vezi, sufăr, sub țilindrul inutil.

lamento – Versuri.pro

Rainer Maria Rilke - Lamento

Ion Vinea - Lamento