lagar – Versuri.pro

Dumitru Corbea - În Lagărul Morții

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

În amintirea nevinovatelor ființe ucise de hitleriști,
În leagănul de la Auschwitz, cu bomboane otrăvite.
De râset e plină aleea
În lagărul groaznic al morții..
Se joacă un card de fetițe,
Frumoase cu albe rochițe,
Pe care căzuseră sorții
Să moară în ziua aceea..
Mai cântă o pasăre-n pom
În lagărul groaznic al morții..
Îi cântecul plin de-ntristare
În clipa senină, cu soare,
Pe care o-ntunecă hoții,
Jivină cu chipul de om..
Sunt flori înflorite din jale
În lagărul groaznic al morții..
Silită e-a lor bucurie!
Nici una din ele nu știe
Că-s date în brațele nopții
Ce-ngheață trupurile goale..
Fetițele dorm obosite
În lagărul groaznic al morții..
S-aude o voce cumplită..
Și raza de lună-i cernită..
Suspina și pagina cărții
De faptele crimei cumplite..

Costel Zăgan - Hristos a Înviat și-n Lagăr

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Dragă Kitty, Paștele încape și-ntr-o inimă
de copil. Pentru că nu-i așa? Acolo-i împărăția cerurilor.
Pe pământ rămân celelalte resturi.
Flori pentru fetițe și femei. Însă despre
ce se gândește nu se vorbește. Minuni de fiecare
zi, război, lagăre și cimitire comune. Fără
cruci, fără niciun Dumnezeu. Îți piere cheful să
învi cu pistolul în gura gropii.
Costel Zăgan, Contrajurnalul Annei Frank

Costel Zăgan - Poetul de la Auschwitz

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

M-am trezit parcă în lagăr
priponit de o gamelă
nu mișca, aud un mahăr
să trăiți, dar n-am cartelă.

Priponit de o gamelă
un schelet mai ambulant
din cuvinte sar pe schelă
să n-ajung morții amant.

Ce schelet vai ambulant
nu mișca, aud un mahăr
în celulă ești șarmant
viața însă nu-i un lagăr.

Priponit de o gamelă
ai o stea drept santinelă.
Costel Zăgan, CEZEISME II

Tkc - Lagarul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cum gândul îmi stă numai într-un pustiu parcurs
Și văd speranțele cum au plecat de la atâta îndurare.
Dorințele mele sunt poame interzise,
Iar visele îmi sunt niște coșmaruri reale.
Astfel, rămân captiv în cetatea blestemată,
În care şuieră fantome nevăzute
Și o prezență sumbră mă bântuie în noapte.

Cu voi sunt peste tot,
Dar cu voi nu sunt aici.
Sunt singur închis după poarta din infern
Și singurul care mă mai susține acum,
Sunt doar eu și numai eu.