la portretul unui poet

Privindu-ți fața de farmece plină,Luci o rază în al meu sân;Crudă fu însă a ei lumină,Din pieptu-mi scoasă un lung suspin! Dar suspinul ca nălucireZbura cu vântul ce-au adiat:N-a zburat însă și-acea simțireCe-adânc în suflet l-a deșteptat.