Firdousi - XVIII 4 Yezdegherd Ținu Sfat cu Iranienii și Se Duse în Korasan

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Farukzad, care e fiul lui Hormozd, se mânie,
lacrimi revărsă, şi Tigru îl trecu, intră în Kerk
şi izbindu-l crâncen foarte nu lăsă pe nimeni viu
din războinicii cu suliți. Şi ieşiră din Bagdad
oşti în câmpul de bătaie; însă când al luptei colb
se împrăştie, persanii fură iar pe fugă puşi. „.
Notă informativă :
Farakzad, fiul lui Hormozd, este fratele lui Rostam.
Farukzad, călcându-şi urma, iar se-ntoarse lângă şah;
plin de pulberi, greu de-armură, de pe cal se coborî
şi aduse dinaintea şahului cinstiri cereşti.
Ochii lăcrimind doar sânge, pieptul de turbare-arzând,
şahului îi zise: „Oare, de ce plângi cu-atâta foc?
Vrei să speli în lacrimi tronul şirului de Keianizi?
După tine, nu rămâne os din osul nostru vechi,
să-i dăm tronul şi coroana. Singur eşti şi ai vrăjmaşi
vre o sută mii la număr; cum poţi, oare, să-i înfrângi
razna străbătând o lume? Mergi în codrul din Narvan;
doar acolo poporenii se vor strânge-n jurul tău;
de acolo şi asemeni tânăr precum Fereidun
vei putea acum norocul să-ţi întinereşti pe loc!”
Farukzad acestea zise; şahul spusa-i ascultă
şi noi gânduri se iviră.
Toţi strigară:, , -I bine-aşa!”
Yezdegherd luând cuvântul: ‘, Hotărârea-aceasta nu-i
vrednică de noi şi-n cuget alte planuri mi-am făcut.
Ei! să las eu pe mai-marii din Iran, şi-atâtea oşti,
şi întinsa-mpărăţie, tron, coroană, spre-a gândi
să mă mântui doar pe mine, şi s-o rup la fugă? -Altcum
măreţia şi curajul şi înţelepciunea spun.
Nu, de loc nu mi-i ruşine să înfrunt aceşti duşmani,
căci ne sfătuie un părdos despre-aceasta într-astfel:
« Nu da dosul unui duşman, dacă soarta-ți este rea! »
Cum vitejii-au datoria să asculte şahul lor
în împrejurări ferice ca şi în nenorociri —
tot asemenea şi şahul n-o să-şi lase oastea-n foc
de primejdii să alerge la comorile-i din veac!”
Toţi cei mari găsiră bune vorbele-i zicând: „Aşa-i
datina la şahii paznici de credinţă din străbuni!
Spune care ţi-i porunca? De la noi ce vrei? Şi ce
jurământ ne ceri acuma?” Şahul le dădu răspuns:
„Teama năruie curajul. Lucrul cel mai bun ar fi
toţi în Korasan să mergem, de izbiri să ne ferim.
Oaste-avem acolo multă, numai pahlivani căliți
căpetenii turcomane şi hakan din Kitai
ne-or aduce plecăciune. Legătura spre-a-ntări,.
Notă explicativă :
Hakan, denumirea împăraților chinezi şi mongoli.
Aici e vorba de Faghfur.
soaţa voi lua pe fiica lui Faghfur şi voi găsi
sprijin: oaste nenfricată şi războinici din Turan.
Mahui, şi el de-asemeni, un putemic cap-de-oşti
are elefanţi şi oaste şi-are bunuri fel-de-fel.
Cel dintâi din toţi satrapii, căpetenie-de-hotar
peste toţi străjerii noştri. L-am îndepărtat de tron
fiindcă clevetea si pururi căuta numai gâlcevi.
Lui Mahui dăruindu-i nume, cinste, cin înalt,
elefanţi, supuşi, ţinutul, chiar de-i neam umil, de jos,
l-am făcut un om al Curții. Auzii de la mubezi
cugetarea înţeleaptă spusă de acei din vechi:
« Tu păzeşte-te de omul ce l-ai vătămat cândva,
pe nedrept osândă dându-i ; dar încrede-te în cel
înălţat de bunătatea-ţi din nimicnicie-n cer. »
Deci, cum n-am făcut nimica rău lui Mahui nicicând,
el e cel ce va să-nfrunte pe duşmanii mei de-acum!”
Farukzad, pocnind din palme, izbucni: „O, şah iubit,
care îl iubeşti pre Domnul, mare-ncredere n-avea
în privinţa celor mârşavi; căci, după-un proverb de azi,
în zadar slei-vei vlaga farmecelor să preschimbi
firea-adâncă din fiinţe; Domnul le-a creat astfel,
şi nu poţi pătrunde taina celui care-i Ziditor.
« Numai cailor se cere s-aibă soi şi sânge-ales. »
Fie să te bucuri pururi de puteri şi fericiri!”
Şahul îi răspunse-acestea: „Leule neânfricat,
încercarea ce voi face-o nu mă va primejdui.”

Firdousi - XVIII Yezdegherd Scrisoarea Lui Yezdegherd Către Mahut Suri și Către Merzebanii Din Korasan

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Yezdegherd, stăpânul lumii, când se îndreptă spre Merv,
să ajungă la satrapul țării, Mahui Suri,
îi trimise o scrisoare plină de mâhniri adânci
și cuvinte mișcătoare. Cu neliniște în piept,
ochii înecați în lacrimi, își chemă un scrib dibaci
dând frâu slobod el simțirii care-adâncu-i frământa.
După ce-l slăvi pe-Acela ce-i al lumii Ziditor,
pe Stăpânul ce-nțelept e și e binefăcător,
Șahul care-nsuflețește Soarele, planeta Mart,
să alerge în rotire, care-ocârmuie la fel
elefantul și furnica, și când lui îi e pe plac,
iscă lucruri din genune fără a avea tipar —
scrise șahul și acestea: „Nenorocul s-a ivit
dinainte-ne, și țara noastră vlaga și-a pierdut
și întreaga-i strălucire. Suferința ne-a-ngustat
lumea, de pe când în luptă Rostam a pierit pe câmp,
de-o străină mână-a unui Saad, fiul lui Vakkas,
om ce n-are neam, nici țară, nu-i mintos și nici vânjos.
Câtă vreme oastea-arabă e în porți la Tisifun,
și vâlcelele și codrii ne despart, la luptă mergi
cu oștenii tăi și-adună neamul pers sub steagul meu!
Însumi voi urma ștafeta asta și ajunge-voi,
precum vântul, lângă tine, o, tu, fiu din neam persan!”
Își alese din alaiu-i olăcar, un om cu cap
și bun sfetnic; de-atât sânge inima-ngroșată-n piept,
chipul palid ca rășina, scrise alt răvaș la Tus:
„Slavă naltă, preamărire Șahului-judecător
care-mparte tron, putere, prețuire, și-i Stăpân
pe izbândă, măreție și coroană. Tot ce-i viu,
de la picioruș de gâză pân’ la aripă de șoim,
elefantul din țărână, crocodilul din adânc —
toți i se supun doar vrerii și doar legilor Lui, toți
nu răsuflă până voie nu le dă Stăpânul lor.
Domnul de ne dă putere, soarta de ne-o împlini
dorul inimilor noastre, noi vom recunoaște-atunci,
darnici foarte, -aceste fapte bune și vom răsplăti
ajutoarele primite. Dar ați prins de veste toți
că doar zodii împotriva noastră au dezlănțuit pe-acești
josnici șerpi cu chipul și cu ochi de Ahriman,
fără de înțelepciune, fără cinste, nici comori,
fără tron și fără fapte și virtuți, care-au pornit
să nimicnicească-o lume! Giuvaeruri și comori
se împrăștiară-n lume și țărâna de prin gropi.
multe hârci umplu; aceasta hotărâ mărețul Cer.
Părăsită-mpărăția-i la ăști ticăloși arabi
care seamănă cu corbii, de pricepere-s lipsiți
și-s lipsiți și de știință și de nume, cinste, cin.
Nuşirvan văzut-a-n visu-i: strălucirea-acestui tron
va pieri, și mii, o sută de arabi vor năvăli
ca turbatele cămile-opritoarele rupând —
și vor trece fluviul Tigru, și-un fum negru s-o-nălța
pînă la Saturn. Recolte pirjolite-or fumega
din Iran și Babel; lumea va pieri; străbunul foc
de prin temple se va stinge, și făclii de Noo-Ruz și
Sade păli-vor toate; mândre creste de serai,
unde șahii mari șezură, dintr-o izbitură doar
se vor prăbuși, pe lespezi, drept în mijloc de meidan.
Visu-acela se-mplinește abia astăzi: schimbător,
cerul ni se-ndepărtează, și tot ce în lume-a fost
mare-i umilit, și soarta-i nalță pe acei umili;
tot ce este rău în lume se împrăștie sub zări,
sărăcia-nvederată-i, fericirea a pierit.
Fiecare țărișoară vrea să-și nalțe un ‘stăpân,
demon hîd și rău; și semne prevestesc din zodiac
noapte-adâncă și lumina lucitoare pâlpâie
și e gata să se stingă..
Sfat ținurăm în divan
cu toți pahlivanii noștri; după lungi precugetări,
am căzut la învoială-asupra ce va mai urma.
Vom căra cu noi coroană, tron, pecete-inel de șah,
mântii din Bizanț aduse, din Kașmir și din Kitai,
lucruri foarte prețioase care-acum ne sunt în mâini,
precum cele ce-s țesute în Bizanț și Taief,
și brocart în fir de aur, și bucăți de ștofe și tot
ce merită să fie dus, și toți cei din serai,
și strânsură de merinde pentru, când nu vom avea.
Patruzeci de mii, plăvanii la chervane înjugați
vor cărăuşi belşugul holdei coapte de susan
si pe urmă-n şir vom pune şi cât vor putea căra
două-ori şase mii de cară scârţâind sub snopi de grâu.
Un mubed plin de prevederi va aduce roşu mei,
rodii coapte şi fisticuri; două mii de-ncărcături
dintre-aceste soiuri fi-vor duse pe cămile-n şir,
cămile din Bactriana
Adăstând cerescul glob
vrerile să şi le-arate, pune-vor în carul tras
de plăvani: grămezi de sare, -o mie de încărcături;
şi o mie de curmale, şi o mie de zahar
fi-vor gata, numărate. Şi din cele patru zări,
robii noştri aduna-vor şi căra-vor în cetăţi
patruzeci de mii de buturi de pastramă, şi-or veni
şi trei sute cară pline cu naft negru, -n două luni.”
Şahul după ce pecetea-şi puse pe acest răvaş,
căpeteniei-de-oaste i-l trimise; un vestit
cavaler născut sub zodii bune se înfăţişă
dinaintea lor, în mână cu împărătesc răvaş.

korasan – Versuri.pro

Firdousi - XVIII 4 Yezdegherd Ținu Sfat cu Iranienii și Se Duse în Korasan

Firdousi - XVIII Yezdegherd Scrisoarea Lui Yezdegherd Către Mahut Suri și Către Merzebanii Din Korasan