Karenina

Și iată trenul trece, și ultimul vagonîși leapădă pe orizont lumina,și în noroiul lumii, putred și monoton,se recompune blândă, cât mieii, Karenina.Ana, îi strig, pierduta noastră doamnă,cum e posibil să revii astfel?Ce faci acum, un compromis înseamnă,o pată de uraniu, urâtă pe inel. Mai trece-un tren, privește-l, Karenina,și cazi încet, ca-n naștere, sub drumul lui!Dar … Citește mai mult