jurnalul XXI

Cine să-l fi-ntărit, dacă nu fațaIubitei lui, cu care se uniseÎn pofte ce-i trezeau de dimineața:De-acolo-i vin văpăile promise.Și-așa cum neputința-i ardea viața,El, tare-acum, se clatină-n abise;Se scutură, și cu mișcări domoale,Scapă din cercul farmecelor sale;