jurnalul ix

Clădiri și străzi dorm scufundate-n noapte.Patul e larg, spre-a ne prii popasul.Iubirea, sfetnic bun la multe fapte,Mă-ndeamnă să-i las locul liber; ceasulE liniștit. Călcând parcă pe șoapte,O simt venind, oricât de-ncet i-e pasul.Îi sorb cu ochii lacomi forma-naltă,Întinsă alături, pieptul meu tresaltă.